Studiile arată că dintre formele „voiam” sau „vroiam”, 8 din 10 persoane folosesc forma greșită. Asta se întâmplă din comoditatea vorbirii și din lipsa de informație. Află care este forma corectă pentru a vorbi corect.
Voiam sau vroiam?
Conform DOOM 2005, forma corectă dintre cele două este „voiam”. Verbul „vroiam” ar veni de la infinitivul „a vroi”, verb care nu există în gramatica limbii române. Un alt verb care se poate folosi cu sensul de „a vrea” este „a voi”.
Forma de „vroiam” apare ca o combinație între verbelor „a vrea” și „a voi”, însă este incorectă. Forma de imperfect, persoana I, singular şi plural a verbului „a voi” este „voiam”, iar forma de imperfect, persoana I, singular şi plural a verbului „a vrea” este „vream”. Astfel, dacă vreți să vă exprimați dorința, trebuie să folosiți una dintre aceste două forme.
Astfel, în ceea ce privește verbul „a vrea”, conjugarea corectă, la indicativ, imperfect, este următoarea:
eu vream
tu vreai
el/ea vrea
noi vream
voi vreați
ei/ele vreau
În ceea ce privește verbul „a voi”, conjugarea, la același mod și timp ca mai sus, este următoarea:
eu voiam
tu voiai
el/ea voia
noi voiam
voi voiați
ei/ele voiau
La prezent arată așa:
eu voiesc
tu voiești
el/ea voiește
noi voim
voi voiți
ei/ele voiesc
Greșeli frecvent întânite
Mai există și alte verbe care se utilizează în mod greșit, ori ca formă ori ca sens. Unul dintre acestea este verbul „a plăcea”. Astfel, corect este „mie mi-ar plăcea”, ci nu „mie mi-ar place”.
În aceeași situație se află și verbul „a părea”. Astfel este corect „mie mi-ar părea”, nu „mie mi-ar pare”. La fel cum și verbul „a tăcea” este greșit spus ca „a tace”. Forma sa corectă de imperative este „tăceți”, nu „taceți”.
„A trebui” este un alt bun execmplu. Corect este „trebuie”, „trebuia”, „a trebuit”, „să trebuiască” etc., nu „trebuieşte”, „să trebuie”. Este de reţinut că la indicativ prezent verbul are o singură formă pentru toate persoanele. Verbul a trebui, ca impersonal, are forme doar pentru persoana a III-a singular.
Un alt verb care ridică probleme este verbul „a continua”. Deși uneori se folosește greșit cu forma de „să continuu”, corect este „să continui”.
„A fi” este un verb care ridică adesea probleme, privind numărul de „i” care intră în cuvânt. Însă regula este foarte simplă. Există doar trei situații în care cuvântul se scrie cu doi de „i”. Prima este la modul imperativ, de exemplu „fii cuminte”. A doua este la modul conjunctiv, timpul prezent, la persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă: „să fii cuminte”, „să nu fii obraznic”. A treia formă este la viitorul popular, formă vorbită „tu o să fii”. Imperativul negativ al verbului a fi se scrie cu un singur i: „nu fi (rău)!” În schimb, imperativul afirmativ se scrie cu doi i: „fii (bun)!”.
Prin urmare, greșelile sunt frecvente, însă e bine să vă informați și să vorbiți conform normelor. Așa că dintre formele „voiam” sau „vroiam”, forma corectă este „voiam”.