Calitatea și complexitatea viselor par să se schimbe odată cu etapele noastre de somn, potrivit unei noi analize. Înainte de secolul al XXI-lea, obișnuiam să credem că visele au loc numai în timpul somnului cu mișcare rapidă a ochilor (REM), dar cercetări mai recente arată că oamenii își amintesc uneori visele chiar și din etape non-REM ale somnului.
Dacă aceste două tipuri de vise sunt inerent diferite este ceva ce neurologii încă mai încearcă să afle.
Când pacienții sunt treziți în timpul somnului REM, cercetările arată că, de obicei, își pot aminti vise elaborate, vii și emoționale, precum povestile. În schimb, cei treziți în timpul etapelor non-REM își amintesc visele mai puțin, iar visele în sine tind să fie mai mult gândite.
Acestea sunt constatări importante, dar se bazează și pe rapoarte subiective. Visele REM sunt adesea descrise în mai multe cuvinte, de exemplu, dar atunci când lungimea descrierii este controlată, diferențele de elaborare dispar sau sunt foarte diminuate.
Cercetătorii din Brazilia au dezvoltat acum un instrument de analiză de mare viteză care poate lua aceste rapoarte calitative și le poate afișa într-o formă de grafic mai obiectivă, ținând cont de prejudecăți atât pentru lungime, cât și pentru limbă.
Visele tale sunt mai complexe, în funcție de etapa de somn în care te afli
„Știm că visele REM sunt mai lungi și seamănă mai mult cu filmele. Automatizarea procesului de analiză, așa cum am făcut în studiu, a făcut posibilă prima măsurare cantitativă a acestei diferențe structurale”, spune neurologul Sidarta Ribeiro de la Universitatea din São Paulo, Brazilia, potrivit Science Alert.
Comparativ cu metodele tradiționale, care se bazează pe analiza semnificației cuvintelor, această analiză non-semantică a graficului s-a putut concentra pe tonul general al celor spuse.
Concentrându-se pe 133 de rapoarte de vise colectate anterior de la 20 de participanți, care au fost treziți în diferite etape ale visării, cercetătorii au graficizat cuvintele, înlocuindu-le cu noduri, pe un grafic.
Analizând organizarea lor structurală, noul instrument a descoperit că rapoartele de vise REM erau mult mai complexe și mai pline de informații conectate comparativ cu visele din timpul somnului non-REM.
Și acest lucru a fost adevărat, indiferent de durata raportului.
„Acesta este primul studiu care folosește teoria graficelor pentru a arăta că rapoartele de vise REM au mai multă legătură structurală decât rapoartele de vise non-REM. Nu pentru a deprecia relevanța metodelor tradiționale, dar aceste rezultate sunt importante deoarece arată că metodele de calcul pot fi aplicate studiilor de visare”, spune neurologul Joshua Martin de la Universitatea Humboldt din Berlin.
În timp ce somnul non-REM este suspectat că are o anumită funcție de restaurare, încă nu suntem prea siguri de ce există somnul REM. Dacă visarea în această etapă este cu adevărat de altă calitate, așa cum sugerează această nouă cercetare, atunci visarea REM și non-REM ar putea fi condusă de mecanisme distincte care ar putea juca roluri diferite în biologia noastră.
Comparativ cu visele REM, visele din stadiul N2 – un somn profund, non-REM, cu undă lentă – erau mai scurte
Comparativ cu visele REM, visele din stadiul N2 – un somn profund, non-REM, cu undă lentă – erau mai scurte, mai puțin frecvent amintite, mai puțin intense și mai rationale.
Desigur, studiile de somn vin cu multe limitări dincolo de simpla subiectivitate. A fi trezit continuu pe tot parcursul nopții ar putea avea un impact asupra calității somnului în rândul voluntarilor.
Reamintirea viselor ar putea fi, de asemenea, deformată de inerția somnului – acea etapă ciudată dintre trezire și somn – deși complexitatea narativă a viselor pare să rămână aceeași chiar și după ce participanții s-au trezit corect.
În timp ce narațiunile complexe ale viselor pot să apară încă în somnul non-REM, autorii suspectează chiar fiziologia somnului REM, care arată o mare activitate corticală și atonia musculară, este un moment mai bun pentru ca narațiunile interactive să se desfășoare neîntrerupt.
„În acest sens, experiențele de vis care sunt coerente, captivante și asemănătoare poveștilor pot fi organizate mai ușor într-un raport cu conectivitate mai mare, în timp ce experiențele de vis care sunt fragmentate și izolate sunt relativ mai dificil de organizat mental și, astfel, sunt structural mai puțin conectate”, explică autorii.
Un studiu publicat în 2020, de exemplu, a folosit un algoritm pentru a cerceta 24.000 de vise și a găsit diverși „markeri statistici” care susțin ipoteza că visele noastre sunt o continuare a vieții de zi cu zi.
Studiul actual a fost realizat la o scară mult mai mică, dar oferă unele dintre primele măsurători cu adevărat obiective asupra viselor pe care le avem.
Studiul a fost publicat în PLOS ONE.