Viețile sfinților din luna octombrie sunt o colecție de povestiri spirituale care onorează sfințenia, sacrificiul și credința neclintită a unor figuri remarcabile din istoria creștinismului. În fiecare zi a lunii, Biserica Ortodoxă pomenește viețile acestor sfinți, oferindu-le credincioșilor modele de virtute, milostenie și iubire de Dumnezeu.
Viețile sfinților, în care sacrificiul personal și slujirea lui Dumnezeu se împletesc, ne oferă exemple vii despre ce înseamnă să urmezi calea credinței într-o lume plină de încercări. Astfel că, luna octombrie ocupă un loc special în calendarul creștin ortodox, fiind o perioadă în care se aduc cinstire numeroșilor sfinți care au contribuit la răspândirea credinței creștine prin viețile și martiriul lor
Viețile sfinților din luna octombrie
Luna octombrie este așteptată de mulți credincioși din România, datorită celor două mari sărbători ale celor doi sfinți vindecători: Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași și Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor.
Pelerinajele de la Iași și de la București adună anual mii de persoane care vin să le ceară ajutorul sau să le mulțumească sfinților pentru mijlocirea lor.
Alături de sfinții Parascheva și Dimitrie, în calendarul lunii octombrie se înscriu și doi sfinți foarte căutați de credincioși, izbăvitori de duhuri necurate, toți aceștia de-a lungul vieții s-au închinat lui Iisus Hristos prin rugăciune și sacrificiu.
În descoperirea vieților sfinților vom începe cu Sf. Sfințit Mc. Ciprian care se sărbătorește pe 2 octombrie, următorul este Sf. Cuv. Damian, vindecătorul pe 5 octombrie, Sf. Ambrozie de la Optina pe 10 octombrie, Sf. Mc. Zinaida și Filonela pe 11 octombrie, Sf. Cuv. Parascheva de la Iași pe 14 octombrie, Sf. Ap. Și Ev. Luca pe 18 octombrie, Sf. Cuv. Ioan de Rila pe 19 octombrie, Sf. M. Mc. Artemie pe 20 octombrie, Sf. Gherasim din Kefalonia pe 20 octombrie, Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorătorul de Mir pe 26 octombrie, Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor pe 27 octombrie.
Sf. Sfințit Mc. Ciprian a trăit în Antiohia, în secolele III – IV. Provenea dintr-o familie nobilă și se distingea prin cunoștințele de filosofie, dar și prin practica magiei.
Sfântul Damian a fost un monah care a trăit în secolul al XI-lea, în Lavra din Kiev, în ascultare față de starețul său, Teodosie, devenit la rândul său, sfânt. Cuviosul era recunoscut pentru ascultarea, smerenia și înfrânarea sa. Pentru aceasta, cu darul lui Dumnezeu, îi putea vindeca pe cei bolnavi.
Sfântul Ambrozie de la Optina l-a inspirat pe scriitorul Dostoievski în întruchiparea starețului Zosima din romanul Frații Karamazov. Acesta s-a născut la începutul secolului al XIX-lea și a dobândit o educație religioasă de la bunicul său, preot de țară.
Poveștile celorlalți mucenici
Sf. Mc. Zinaida și Filonela, aceste două sfinte surori se află printre primii doctori fără de arginți din istoria Bisericii, iar unele surse le prezintă chiar ca fondatoare ale acestei tradiții, alături de Sfânta Hermiona.
Sf. Cuv. Parascheva de la Iași a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea. S-a născut în Epivata, pe teritoriul european al Turciei de azi, într-o familie creștină.
Sfântul Luca este una dintre cei 70 de Apostoli pe care Mântuitorul i-a trimis să propovăduiască Vestea cea Bună a Mântuirii.
Sfântul Ioan s-a născut în secolul al X-lea lângă Sofia, capitala Bulgariei. Rămas orfan, și-a împărțit toată averea săracilor și s-a restras într-o mănăstire.
Sf. M. Mc. Artemie a trăit în vremea împăratului Constantin cel Mare, care l-a ridicat la demnitatea de patrician și guvernator militar al Alexandriei și al întregului Egipt.
Sfântul Gherasim provenea din familia Notara, o familie puternică, de origine bizantină din Peloponez. A fost trimis de tânăr să studieze Scripturile și a întreprins numeroase călătorii în întreaga Grecie, Constantinopol, Sfântul Munte și Țara Sfântă, pentru a-și îmbogăți cunoștințele.
Sfântul Dimitrie a trăit în orașul Tesalonic din Grecia, în timpul domniei lui Maximian Galeriu. Acestea se distingea atât prin frumețe, cât și prin înțelepciune și bunătate.
Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de țărani din Basarabov, la sud de Dunăre. Din copilărie a fost atras de rugăciune și dobândirea virtuților.
Ocupația sa a fost păstoritul, dar ulterior s-a retras într-o peșteră din apropierea râului Lom, unde se afla și o mănăstire. Din toate poveștile despre viețile sfinților este câte ceva de învățat și de luat aminte.