Probabil că nu mai este nimic de făcut. Pentru viitorii câțiva ani, așa cum se prezintă astăzi lucrurile, soarta românilor pare pecetluită. Vom avea parte, din nou, de o colaborare PSD-PNL extrem de fructoasă pentru capitalul străin și extrem de comodă pentru aliații la cheremul cărora struțo-cămila PSD-PNL s-a pus. Zarurile par a fi aruncate. Iar rubiconul alegerilor parlamentare și prezidențiale este aproape.
Dreapta unită nu va exista. Elena Lasconi declară sus și tare că se aruncă singură cu partidul muribund USR în vâltoarea alegerilor. Celelalte formațiuni autointitulate de „dreapta”, ca de altfel și USR, se pare că au căzut prin knock-out tehnic la podea și în prezent sunt numărate, în timp ce prosopul alb plutește deasupra lor. Cât despre suveraniști, ce să mai spunem. Nu au reușit să se unească. Cozmin Gușă a fost scos în afara terenului de joc. În schimb a intrat în forță Cristian Terheș. Acesta are toate șansele să obțină la ciuguleală un 5% din voturile patrioților români. Tot cam pe acolo se va plasa, dacă va face suficientă gălăgie, și Diana Șoșoacă. Celelalte voturi nu vor fi exercitate sau se vor duce într-o proporție insuficientă către George Simion. În cele din urmă, acesta nu a reușit să unească în jurul său formațiunile suveraniste. Pleacă la lupta pentru Cotroceni cu o zestre de sub 10% la alegerile locale. Insuficient pentru a intra în turul doi. Ambasadorul globalismului, Mircea Geoană, în ciuda eforturilor pe care le face, transpirând abundent și storcând conturile susținătorilor săi, nu a reușit să-și adjudece un vehicul electoral și, cu un partid de doar 10 membri, nerecunoscut de parlament, nu are nici cea mai mică șansă de a contoriza și controla măcar acele voturi pe care le-ar putea obține.
Trăgând așadar linie, cu tristețe, profund îndoliați, ne întoarcem la struțo-cămila PSD-PNL, pentru a vedea în ce măsură muribunda creatură va putea fi resuscitată. PSD are cel mai mare bazin electoral și are deci și de unde să mai piardă în condițiile în care, rând pe rând, prin gafele pe care le face, Marcel Ciolacu îi îndepărtează ba pe pensionari, ba pe militari, ba pe crescătorii de ovine, ba oamenii din sistemul sanitar, ba pe profesori, ba pe lucrătorii din minerit. Și oricât va pierde, dacă nu se întâmplă vreo minune sau vreun cataclism, tot intră în al doilea tur al prezidențialelor. Mai cu o promisiune, mai cu o declarație, mai cu o susținere din partea așa-ziselor institute de cercetare de piață, arondate de PSD, ba cu un ușor impuls al instituțiilor de forță, ba cu nițica susținere externă, are toate șansele să ocupe prima poziție la capătul întâii runde de alegeri. După care, uriașul aparat de partid va face heirup pentru a distruge pentru următorii zece ani mitul incapacității PSD de a da un președinte.
Generalul cu patru stele Nicolae Ciucă își lansează în fine cartea cea mai finanțată din întreaga istorie a României și, probabil, din lumea întreagă, cu circa 4 milioane de euro, bani plătiți nu din propriul buzunar, ci de partidul al cărui președinte este și aleargă și el voios, pe cai albi, către al doilea tur al scrutinului prezidențial.
Vom avea așadar cu o mare probabilitate alegeri fără niciun fel de suspans și fără nicio istorie, poate cu excepția giumbușlucurilor pe care le vor executa cei aproximativ 20 de candidați minori care și-au anunțat candidatura dar nu se prea știe dacă vor fi și capabili să strângă fiecare câte 200.000 de semnături, care ar putea sau nu să fie validate de Biroul Electoral Central.
Avem așadar parte de o falsă competiție, într-o falsă democrație, dar și de miracolul unei învieri. Ridicată din morți, struțo-cămila PSD-PNL ar putea din nou să călărească România.