Tradițiile sunt păstrate cu sfințenie de locuitorii din comuna Țibănești, județul Iași! Printre aceștia se numără Vasile Busuioc, în vârstă de 38 de ani, care a făcut istorie în ceea ce înseamnă tradiții de iarnă. Acesta este cunoscut în județ – și nu numai! – datorită coregrafiilor sale unice. Filmulețele în care el dansează au ajuns virale pe rețelele de socializare
Acest ieșean a făcut istorie în comuna Țibănești, din județul Iași, cu dansurile sale tradiționale pentru Sărbătorile de iarnă! Vasile Busuioc are 38 de ani și este cunoscut în localitatea sa ca „maestrul dansului cu bătăi”. Dansatorul ieșean a învățat de unul singur să danseze, de la vârsta de 7 ani, iar dansurile lui au devenit tradiție. Nu au o denumire anume și nici o coregrafie anume, de la an la an sunt reinterpretate. Acum, toți sătenii știu să interpreteze acest dans învățat de la „maestrul” Busuioc.
„Nu m-a învățat nimeni! La 7 ani am luat doba în mână și am început să dansez «după ureche». Am făcut-o din pasiune și din dragoste pentru tradiția noastră, din Moldova. Nu are un nume dansul acesta, dar a devenit specific în localitatea noastră și pe toți cei care au vrut, i-am învățat. Nu e pentru toată lumea un astfel de dans, ține foarte mult de urechea muzicală. Mie îmi place foarte mult să dansez și din pasiune o fac și în timpul anului, în afara sărbătorilor. An de an organizăm în comună spectacole de sărbători, ne îmbrăcăm în costume tradiționale și specifice acestei perioade. La noi, tradiția se păstrează și sper din tot sufletul să o duc mai departe cât mai am putere. Am copii și nepoți, dar lor nu le place deloc și nu au vrut să învețe”, a declarat Vasile Busuioc, dansator din comuna Țibănești, județul Iași.
Vasile Busuioc: „Am fost chemat să fac spectacole în Londra!”
Dansul care, la prima vedere, pare unul haotic și banal, a făcut furori pe Internet și a ajuns viral peste hotare. Străinii din Londra l-au contactat pe ieșean pentru a-l invita la spectacole, însă i-a refuzat politicos. Pe lângă asta, „maestrul” Vasile Busuioc a fost invitat să participe la diferite emisiuni de talent, însă nu a vrut să iasă în evidență.
„Pentru că au văzut filmările cu mine de pe Internet, mi-au scris, m-au sunat oameni din Londra, care mi-au oferit un contract de muncă, să merg acolo pentru spectacole, dar eu nu îmi doresc asta. Nu am vrut să plec să le fac lor spectacole, pentru că eu o fac pentru comunitatea mea și nici nu aș vrea să plec de acasă. Eu vreau să mențin aici flacăra aprinsă a tradițiilor, că se pot pierde foarte ușor și nu mai este niciun farmec. M-au sunat și de la televiziuni, dar eu sunt om simplu, de la țară, care face ceea ce iubește și nu vrea să iasă în evidență”, a precizat Vasile Busuioc, dansatorul din comuna Țibănești, județul Iași.
În edițiile anterioare, reporterii BZI au stat de vorbă cu una dintre cele mai bune dansatoare din Iași, Ariana Simion.
Tradiții și obiceiuri de Anul Nou
Sărbătorirea Anului Nou a fost permisă și în timpul regimului comunist, pentru că aceasta nu avea o conotație religioasă. Se crede că nicio persoană nu ar trebui să petreacă această noapte de una singură, atât timp cât este noaptea în care noul an, reprezentat de un copil, se naște, iar vechiul an, reprezentat de bătrânul obosit, e înlocuit. Pe 31 decembrie, sătenii merg cu plugul din casă în casă pentru a ura lumea de Anul Nou, dorindu-le un „prosper nou an”. Pe 1 ianuarie, copiii aruncă semințe de grâu peste pragul vecinilor, urându-le prosperitate și „semănare bună”. Pentru cel mai important moment, trecerea în noul an, pregătirile se reiau. În săptămâna dintre Crăciun și Anul Nou, în toate satele, cetele de flăcăi se pregătesc pentru „urat”, sistem complex de datini și obiceiuri. Pe înserat, în ajunul anului care se pregătește să se nască, sunt așteptați să apară „Ursul”, „Capra”, „Bunghierii”, „Căiuții”, „Malanca”, „Jienii”, „Mascații” etc.
Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, aceste manifestări reprezintă o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociații rituale dintre animale și cultul cvasiuniversal al soarelui. Există și un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: „mascații.” Recuzita, măștile, costumele sunt pregătite din vreme. Mai ales măștile sunt cele care „vorbesc” cel mai mult despre imaginația și umorul săteanului român.