Marele actor Victor Rebengiuc, în vârstă de 88 de ani, a făcut o declarație cutremurătoare. În piesa “Regele moare”, de Eugen Ionesco, artistul interpretează rolul regelui Berenger. Acest lucru l-a făcut să se gândească la ultimul drum.
”Am început să mă gândesc la sfârșit”, a spus Victor Rebengiuc.
Victor Rebengiuc este încă pe scenă la 88 de ani
Victor Rebengiuc a vorbit despre rolul regelui Berenger pe care îl interpretează în piesa “Regele moare” de Eugen Ionesco.
”Regele Berenger, m-am întâlnit cu el într-un moment foarte interesant al vieții mele. Am trecut un hop. Am împlinit 80 de ani și acum sunt încă de mult intrat în acest hop, dar împlinind 80 de ani am început să mă gândesc la sfârșit. Nu mă gândisem până atunci deloc. Mi s-a părut că nu aveam de ce să mă gândesc, mă simțeam bine, munceam, trăiam, mă bucuram, mă întristam, dar după 80 de ani am început să mă gândesc la sfârșit, la moarte, și încetul cu încetul mi-am dat seama că n-am de ce să mă tem”, a declarat Victor Rebengiuc, potrivit click.ro.
Problemele de sănătate pe care le-a avut în ultimii ani l-au făcut pe acesta să se gândească la sfârșitul vieții.
„Moartea este sfârșitul vieții și viața trebuie să aibă un sfârșit. Rolul acesta a venit exact în momentul în care începusem să mă lămuresc că nu trebuie să ne fie frică, trebuie să ne gândim foarte bine la viața pe care o mai avem de trăit, să o trăim și să plecăm dincolo cu fruntea sus, fericiți că am avut ocazia să trăim și să facem tot ce am putut face mai bun din noi”, a mai spus Victor Rebegiuc.
Actorul a suferit două intervenții chirurgicale la coloană
Victor Rebengiuc a fost nevoit să sufere două intervenții chirurgicale la coloană.
”Am probleme, dureri mari, siguranță nu prea există în echilibru, merg greu, dar asta e… mi-am spus că aș putea să reiau rolul acesta, să jucăm spectacolul și îl joc. Pentru că, în fond, vorbesc despre un om care este la sfârșitul vieții, care are toate belelele care vin odată cu sfârșitul vieții, boli și alte lucruri. Sunt foarte optimist și aștept sfârșitul, aștept ultima cortină, o să vină”, a explicat celebrul actor.
Maestrul teatrului a avut și COVID-19 însă, din fericire pentru acesta nu a avut simptome.
Cine este Victor Rebengiuc
Victor Rebengiuc s-a născut pe 10 februarie 1933 la București. Acesta este un actor român cu o contribuție importantă la dezvoltarea teatrului și cinematografiei românești. A absolvit UNATC „I. L. Caragiale” București în 1956, clasa prof. Aura Buzescu și Beate Fredanov. Este membru al trupei Teatrului Bulandra București din 1957. Joacă însă și în spectacolele altor teatre cum ar fi: Teatrul Național București, Teatrul Mic, Teatrul Național din Cluj Napoca sau Teatrul Arca.
A fost rector al UNATC „I. L. Caragiale” București în perioada 1990-1996. A fost director al Teatrului Bulandra între anii 1996-1998. Performanțele sale artistice sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune și în Teatrul Radiofonic Național.
Imediat după evenimentele din decembrie 1989, apare în direct la Televiziunea Română cu un sul de hârtie igienică în mână. Îi invita, astfel, pe anumiți politicieni – ce jucaseră un rol activ în regimul comunist – să se șteargă la gură înainte de a vorbi despre democrație.
În anul 2004, la cea de‑a treia ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, a primit Premiul de Excelență pentru întreaga carieră. În același an a fost declarat de către criticii de film din România (Retrospectiva Filmelor Anului) cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din filmul „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, de Lucian Pintilie.
În 2008, când a împlinit 75 de ani, editura Humanitas a lansat cartea „Victor Rebengiuc – Omul și actorul”, semnată de criticul Mihaela Michailov și jurnalista Simona Chițan. Cartea cuprinde interviuri cu actorul, cu soția să, Mariana Mihuț, și fiul, Tudor Rebengiuc.
Este căsătorit, din 1965, cu actrița Mariana Mihuț și au împreună un fiu, Tudor.
Dotat cu intuiție, forță și sensibilitate, cunoaște o evoluție spectaculoasă de la statutul de actor de prim plan la cel de vedetă, pe măsură ce capacitatea să de compoziție depășește cu mult propunerea partiturii scenaristice.