Cafeaua este o băutură de renume mondial, care se regăsește pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO. Citiți în continuare pentru a afla istoria și modul corect de preparare a cafelei turcești. O scurtă plimbare pe străzile Istanbulului ne poate dezvălui viața cu aroma de cafea de acolo, și multe alte lucruri despre relația orașului cu această băutură mult iubită.
Aromele din cafenelele pitorești atrag vizitatori din toate colțurile lumii. „Kahve, lütfen” (Cafea, vă rog) sunt cuvintele magice, prin care o ceașcă proaspătă îți va fi servită la masă. În Istanbul, cafeaua este una dintre activitățile relaxante într-o seară liniștită. Această cultură a cafelei este o tradiție care a supraviețuit și a prosperat încă de pe vremea Imperiului Otoman, moment în care cafeaua turcească își are originea. Cafeaua turcească, iubită pentru aroma sa deosebită și modul stilistic de prezentare, combină tehnici speciale de preparare speciale în această cultură unică. Prin urmare, în anul 2013, a fost inclusă în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO datorită gustului său unic și valorii sale de băutură tradiționala. Ziua Internațională a Cafelei este sărbătorită în fiecare an pe 1 octombrie.
Viața cu aromă de cafea. O tehnică veche de secole
Tradiția consumului de cafea și a cafenelelor a izvorât din țările arabe, făcând oprire în Egipt și Persia înainte de a se stabili în Imperiul Otoman în secolul al XVI-lea. Istanbulul a deschis porțile primei cafenele din imperiu. Aceste spații au prosperat în acea epocă plină de activitate educațională, socială și politică remarcabilă, oferind oportunități de socializare, chiar dacă erau exclusive, doar pentru bărbați. Pe măsură ce bucuria cafelei turcești a devenit un trend atât în regiune, cât și dincolo de ea, comercianții au început să întreprindă comerț cu boabe de cafea peste granițe. Cultura cafenelelor a fost adoptată și de Vest și s-a răspândit curând în întreaga lume, făcând cafeaua o parte integrală a vieții de zi cu zi.
O caracteristică distinctă a cafelei turcești este finețea boabelor măcinate de cafea, și a faptului că pulberea rezultată este adăugată într-o oală cu apă clocotită. Respectiva pulbere se va scufundă la fund, lăsând stratul superior nefiltrat și de o aromă și un gust foarte intens. Cunoscută sub numele de „cafea la nisip”, procesul implică adăugarea cafelei măcinate și a apei într-o oală cu fund larg numită „cezve”, care este așezată peste o tigaie plină cu nisip încălzit pe flacără deschisă. Nisipul încălzeste apa și permite obținerea unei cafele puternice și nefiltrate, care este consumată fără a fi îndepărtat zațul de cafea.
Cultura cafenelelor turcești
În Turcia, zațul gros de cafea rămas în partea de jos a ceștii, este adeseori folost pentru a citi viitorul celui care a băut din respectiva cană. Cafeaua turcească este servită în ceșcuțe mici, însoțită de un pahar de apă și feliuțe de rahat turcesc. Apa are rolul de a revigora papilele gustative, în timp ce rahatul turcesc adaugă puțină dulceață. Acest proces a rămas consecvent de-a lungul anilor, făcând din cafeaua turcească un simbol al culturii și tradițiilor culinare.
Cafeaua nu este o simplă băutură, căci, în Turcia, întreaga viață are aromă de cafea. Aceasta reprezintă un prilej de socializare și adesea îți este propusă o cafea atunci când mergi în vizită. Cafeaua este întotdeauna servită după masă, iar întâlnirile intime în jurul cafelei sunt o parte obișnuită a acestei țări. Atunci când un pretendent la căsătorie vizitează casa miresei pentru a cere mâna acesteia, viitoarea mireasa va prepara cafea turcească pentru pretendent și familia lui. Se spune că dacă femeia nu dorește să se căsătorească cu bărbatul, sarea înlocuiește zahărul în această băutură fierbinte.