Prima pagină » Titlurile zilei » Viața acestui bărbat bate orice scenariu de film dramatic! Constantin Amariei a rămas fără brațe când avea doar 24 de ani, iar de atunci existența sa este un întreg șir de suferințe și umilințe: „Am încercat și să-mi iau viața”

Viața acestui bărbat bate orice scenariu de film dramatic! Constantin Amariei a rămas fără brațe când avea doar 24 de ani, iar de atunci existența sa este un întreg șir de suferințe și umilințe: „Am încercat și să-mi iau viața”

11 iul. 2024, 02:00,
Codruța ȘOROAGĂ în Titlurile zilei

Constantin Amariei, un bărbat în vârstă de 52 de ani, din comuna Dumești, are o viață cu adevărat dramatică și plină de compromisuri. Bărbatul a rămas fără brațe la doar 24 de ani, după ce a fost electrocutat. Constantin Amariei are o pensie de doar 600 de lei, bani cu care în niciun caz nu poate să-și asigure nici măcar propria existență, darămite să mai contribuie la bunăstarea familiei.

Constantin Amariei a rămas fără brațe din cauza unui accident de muncă

Constantin Amariei era la muncă atunci când s-a electrocutat. Bărbatul nu-și amintește cum a fost posibil acest lucru, dar știe că a fost găsit de alți ciobani pe un câmp, care au fost alertați de câini.

„Am avut un accident când aveam 24 de ani. Eram cioban la un patron din Giurgiu, era chiar primul an după Revoluție, când totul era aiurea, erau restructurări la toate întreprinderile. Nu eram angajat, doar trei săptămâni am lucrat acolo, la negru. Patronul a promis că-mi face un contrat de muncă, dar și-a cam bătut joc de mine. Când s-a întâmplat accidentul, era iarnă, dar mergeam pe câmp cu oile, că mai erau strujeni depănușați din picioare, iar ele pășteau printre ei. Zăpada era până la brâu și eu stătea de dimineață până seara cu ele. M-am băgat la dos, într-o fostă fosă de captare a apelor, de la stâlp erau tăiate firele de electricitate. Nu știu unde m-am electrocutat, ori înăuntru, ori afară, impactul a fost prea mare ca să-mi pot da seama. Ori când am intrat, am lăsat bățul și mănușile lângă un tablou electric, cum făceam când intram în casă, iar când am ieșit afară erau pline de zăpadă și eu am băgat mâinile în ele și m-am electrocutat. Noroc că în picioare aveam o pereche de cizme ce cauciuc, că altfel săream cât stâlpul. Există și varianta să mă fi electrocutat înăuntrul fosei. Știu că m-am așezat undeva, am mâncat, mi-am aprins o țigară și e posibil să fi adormit și am căzut, că am auzit o bubuială. De acolo, am fost aruncat la patru metri distanță. M-au găsit în zăpadă niște mocani care au trecut prin zonă. Eu aveam cu mine patru câini și i-au auzit urlând în jurul meu. Ei m-au întrebat ce am pățit, iar eu le-am spus că am adormit și cred că am digerat, că era ger. Nu avea cum să fie așa, că din hainele de pe mine ieșea fum, iar mâinile mele arătau ca din filme de groază. De acolo, am fost dus la spital, la Giurgiu, iar apoi transferat imediat la București, la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri, pentru a-mi fi amputate ambele brațe. Prima dată, mi-au amputat mai puțin din ele, dar au început să cangreneze, așa că au mai tăiat din ele. Mi-au jumulit pielea de pe picioare ca să-mi pună pe bonturi”, a declarat Constantin Amariei.

Constantin Amariei: „Când depinzi de altcineva, este foarte greu”

Constantin Amariei a trecut prin numeroase intervenții chirurgicale. Până să accepte că nu mai are brațe, bărbatul a încercat inclusiv să-și pună capăt zilelor, dar a fost salvat de mama sa, care l-a convins că orice ar fi, merită să trăiască.

„Când eram în spital, am încercat și să-mi iau viața, am vrut să mă arunc de la etaj, dar m-a găsit mama și m-a convins să renunț la acest gând. Mă simțeam inutil societății. Imediat după accident am fost plecat în Irlanda, ca să-mi fac niște proteze. Mi-au făcut proteze biomecanice, dar eu nu am nici articulația antebrațului, așa că nu am putut să suport să mai trec prin atâtea operații. Nici nu mai știu prin câte intervenții am trecut și câte luni am stat în spital. Părinții mei au avut un șoc când m-au văzut așa. Eu eram singurul băiat din familie și preferatul, mai am patru surori, iar durerea a fost cu atât mai mare”, a mărturisit Constantin Amariei.

Constantin Amariei a povestit că din cauza infirmității sale apar, deseori, discuții în familie. Copiii se plâng că sunt marginalizați la școală doar pentru că tatăl lor nu are brațe.

„Nu pot folosi mâinile nici măcar să-mi fac nevoile. Am o pensie de handicap de 600 de lei, dacă eram angajat, puteam să-l dau în judecată. Am cinci copii, dar acum locuim aici mai mult de 10 persoane. Una din fiicele mele este însoțitor, dar când depinzi de altcineva, este foarte greu. Nu pot să apelez la fiica mea să mă spele, vă dați seama că îmi e rușine, și așa lumea vorbește. Să nu poți să mănânci cu mâna ta. Și copiii au început să mă pună la zid, îmi spun că de ce mi-a trebuit să mă însor și să fac copii, dacă știam cum sunt. Soția lucrează, dar vă dați seama că aș vrea să am și eu veniturile mele. M-am căsătorit cu o fată de aici, din sat, dar nu a fost o căsătorie din dragoste, ci mai mult de nevoie. Mie îmi era rușine să mai stau să mă spele mama și să aibă grijă de mine, iar soția avea un copil de domnișoară. Eu m-am căsătorit de nevoie, iar ea de necesitate”, a adăugat bărbatul care a rămas fără brațe acum aproape 30 de ani.

Deoarece nu are alte venituri în afara pensiei de 600 de lei, Constantin Amariei poate fi ajutat atât cu bani, cât și cu alimente, obiecte de îmbrăcăminte sau materiale de construcții. Bărbatul a mărturisit că ar vrea să construiască o baie și o bucătărie, dar momentan nu dispune de resurse financiare pentru asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *