Prima pagină » Titlurile zilei » Veronica Costache, o femeie din Dâmbovița, de 15 ani în scaun cu rotile, a venit la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva din Iași în speranța unui miracol

Veronica Costache, o femeie din Dâmbovița, de 15 ani în scaun cu rotile, a venit la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva din Iași în speranța unui miracol

15 oct. 2024, 02:00, 1 ,
Iulia MARIA în Titlurile zilei

Mii de pelerini din întreaga țară se adună an de an, la Iași, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, căutând alinare, vindecare și răspunsuri la rugăciunile lor. Împinși de credință și speranță, oamenii stau ore întregi la coadă, convinși că Sfânta le va îndeplini dorințele, fie ele legate de sănătate, pace sufletească sau ocrotirea celor dragi

În fiecare an, în luna octombrie, pelerini din toate colțurile țării se adună la Iași, în fața Catedralei Mitropolitane, pentru a se ruga la moaștele Sfintei Parascheva. Fiecare om care așteaptă răbdător la rând își poartă povestea cu el, o poveste plină de speranță și credință. Printre oamenii de la rând, am întâlnit o femeie aflată în cautarea unui miracol de ani de zile. Veronica Costache, o femeie din Dâmbovița, suferă de polineuropatie și este în scaun cu rotile de 15 ani. Anul acesta, ea a venit la Iași cu soțul și prietenele, în speranța unui miracol.

În fiecare an, în luna octombrie, pelerini din toate colțurile țării se adună la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, din Iași

Veronica Costache este un exemplu de credință neclintită. Diagnosticată cu polineuropatie, o afecțiune care i-a afectat nervii periferici, femeia este în scaun cu rotile de 15 ani. Cu toate că medicii nu au reușit să determine cauza exactă a bolii, Veronica nu și-a pierdut speranța. Împreună cu soțul și câteva prietene, a călătorit sute de kilometri pentru a ajunge la Iași, în speranța că Sfânta Parascheva îi va oferi alinarea mult așteptată.

„Am venit să mă rog pentru un leac, o rezolvare, un ajutor. Știm că e grabnic ajutătoare și multe minuni se fac”, spune Veronica Costache, femeia din Dâmbovița.

Fiecare rugăciune rostită în fața moaștelor este încărcată de dorința profundă de vindecare, iar pentru Veronica Costache, acest pelerinaj este o ocazie de a-și reconfirma credința. Deși nu poate merge, sufletul ei este neobosit. Povestea ei este emoționantă nu doar pentru suferința fizică pe care o îndură, ci și prin dorința neobosită de a-și găsi o soluție divină la problemele sale. Împreună cu familia și prietenii, Veronica se roagă cu credință și speranță, ca minunea pentru care a venit să se întâmple.

În această mare de pelerini, fiecare are o poveste de spus. La fel ca Veronica, Ana și Ketin, două surori venite din Roman și Constanța, fac parte din acei oameni care revin an de an la moaștele Sfintei Parascheva din Iași. Deși au stat deja 16 ore la coadă, ele nu simt oboseală, ci doar bucuria unei experiențe de neuitat.

„Ne simțim foarte bine, ca în fiecare an. E o experiență care ne umple sufletele de fericire și împlinire”, a spus Ana, femeia din Roman.

Pentru Ketin, acest pelerinaj este o tradiție pe care o respectă cu sfințenie.

„Eu vin în fiecare an la sora mea, la Roman, și de acolo venim amândouă aici, să ne rugăm pentru sănătate, pentru cei dragi, pentru cei care au nevoie. Este ceva ce facem de mulți ani și ne întoarcem acasă cu liniște în suflet”, spune Ketin, femeia din Constanța.

Mai încolo, în mulțime, reporterii BZI au întâlnit o femeie bolnavă de cancer care își spunea rugăciunea cu lacrimi în ochi. Ea a venit la Iași cu un scop precis, a venit să ceară o minune.

„Nu mă simt bine de mult timp, dar sper că Sfânta Parascheva mă poate ajuta. Am venit să mă rog pentru sănătatea mea”, spune Elena, femeia bolnavă de cancer.

Pelerinajul, un drum al credinței și al alinării

Pelerinajul de la Sfânta Cuvioasă Parascheva, din Iași, nu este doar o ocazie de sărbătoare, ci un drum în care fiecare pas făcut în fața raclei este încărcat de emoție și speranță. Pentru Veronica, Ana, Ketin și Elena, femeia bolnavă de cancer, acest moment este unul esențial pentru sufletul lor. Fiecare dintre ele își caută alinarea în credință, convingerea că rugăciunile lor vor fi ascultate.

La finalul pelerinajului, deși nu știm dacă miracolele vor veni imediat, acești oameni se întorc acasă cu sufletele mai ușoare și cu speranța că Sfânta Cuvioasă Parascheva le va răspunde rugăciunilor. Pentru fiecare pelerin, acest drum către moaște reprezintă o întâlnire cu divinitatea, un moment în care puterea credinței se împletește cu dorința de vindecare. La finalul fiecărui pelerinaj, credința rămâne aceeași. Indiferent de răspunsul pe care îl primesc, pelerinii se întorc acasă cu sufletele mai liniștite, convinși că rugăciunile lor au ajuns la urechile Sfintei Cuvioase Parascheva, mereu grabnic ajutătoare.

Mii de pelerini din întreaga țară se adună an de an, la Iași, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, căutând alinare, vindecare și răspunsuri la rugăciunile lor. Veronica Costache, o femeie din Dâmbovița, bolnavă de 15 ani de polineuropatie, a venit la această mare sărbătoare din Iași în speranța unui miracol.

Comentarii
  • ,,O cruce în pustie – Film subtitrat în română despre Sfânta Cuvioasă Parascheva – VIDEO https://youtu.be/jtG3vgwoWt4

    Filmul, apărut în 2022, „O cruce în pustie”, bazat pe o poveste adevărată, este o ecranizare sârbească a romanului scriitoarei Ljiljana Habjanović Đurović, despre viața Sfintei Cuvioase Parascheva, roman apărut și în limba română, în 2020, la Editura Sophia.
    Călătoria tinerei Parascheva spre Dumnezeu începe în locurile natale, cărora le urmează Țarigradul și pelerinajul la Locurile Sfinte, unde nevoința pustnicească, sub călăuzirea lui Ioan Botezătorul și a Mariei Egipteanca, a preschimbat-o pe Parascheva (Petkana, Sfânta Vineri) în una dintre cele mai iubite sfinte panortodoxe, pentru ca apoi și sfintele sale moaște să devină loc de pelerinaj de o importanță covârșitoare pentru evoluția istorică a Balcanilor, fie că amintim de Târnovo sau Belgrad, fie că ne gândim la Țarigrad sau la Iașii Moldovei.

    „Mi se părea că râul Iordanului trece prin mine. Că spală mâlul adunat în sufletul meu. Că mă spală pe dinăuntru. Și că, odată ieșită din râu, nu voi mai fi aceeași. Iar când în mână mi-a ajuns pietricica, rotundă și albastră ca o bucățică ruptă din cer, am fost sigură că El mi-a trimis-o. M-am uitat în sus, deasupra mea, spre El, să-I mulțumesc, așa cum și El se va fi uitat spre a vedea calea Tatălui. Am început să plâng mișcată de atâta dragoste și am simțit cum inima mi se umple de pace.”

    Menționăm că romanul și ecranizarea acestuia se întemeiază pe tradiția Bisericii Sârbe privitoare la viața Cuvioasei, așa cum s-a transmis în unele dintre sinaxarele acesteia, tradiție perpetuată și în „Proloagele de la Ohrida” ale Sfântului Nicolae Velimirovici – în care se menționează că Sfânta a petrecut în pustie „până la o vârstă adâncă”, 40 de ani în deșertul Iordanului, luptând împotriva ispitelor, păcatelor și demonilor.’’
    https://www.activenews.ro/cultura-biserica-ortodoxa/O-cruce-in-pustie-%E2%80%93-Film-subtitrat-in-romana-despre-Sfanta-Cuvioasa-Parascheva-VIDEO-192584

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`