Moartea Papei Francisc, primul pontif latino-american din istoria Bisericii Romano-Catolice, marchează sfârșitul unei ere reformatoare și începutul unui nou capitol pentru creștinismul mondial.
Vaticanul a anunțat oficial decesul său, declanșând seria strictă de ritualuri și proceduri sacre care preced alegerea unui nou Suveran Pontif.
Timpul se oprește în Cetatea Eternă
Conform tradiției multiseculare, cardinalul Kevin Farrell, în calitate de șambelan al papei, este cel care atestă oficial moartea și sigilează apartamentul pontifului, simbolizând încheierea pontificatului.
Tot el coordonează pregătirile funerare, stabilind împreună cu trei asistenți momentul când sicriul va fi depus în Bazilica Sfântul Petru, pentru ca publicul să-și poată lua rămas bun.
În semn de definitivă despărțire, „Inelul Pescarului”, simbolul autorității papale, și sigiliul de plumb sunt distruse, pentru a împiedica orice posibilă uzurpare.
Pe durata a nouă zile, Biserica Catolică intră în perioada tradițională de doliu și rugăciune, un timp în care se comemorează viața și moștenirea pontifului trecut. Într-un ultim mesaj adresat lumii, Papa Francisc a făcut un apel sfâșietor la pace, evocând tragediile din Ucraina și Gaza: „Ce mare sete de moarte, de ucidere, vedem în fiecare zi”.
Înmormântarea și dorința pontifului
Funeraliile vor avea loc, cel mai probabil, între patru și șase zile după deces, în Piața Sfântul Petru. Spre deosebire de mulți dintre predecesorii săi, Francisc a cerut să nu fie înmormântat în cripta Bazilicii Sfântul Petru, ci în Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, un loc profund simbolic pentru el. A mai cerut un sicriu simplu, din lemn, în spiritul vieții sale austere.
În perioada de tranziție, administrarea treburilor curente ale Bisericii este preluată de Colegiul Cardinalilor. Cu toate acestea, puterile acestuia sunt sever limitate, nu pot lua decizii majore și multe dintre structurile Vaticanului rămân temporar inactive.
Între 15 și 20 de zile după moartea Papei Francisc, cardinalii eligibili (cu vârsta sub 80 de ani) se vor aduna în Capela Sixtină pentru a alege un nou Suveran Pontif. Închiși complet de lume, ei participă la un vot secret, care poate dura mai multe zile și mai multe runde. Doar când un candidat obține o majoritate calificată – două treimi plus unu – procesul se încheie.
Semnalul către lume că alegerea a fost făcută vine sub forma unui fum alb, ridicându-se deasupra Vaticanului. Dacă votul nu e decisiv, fumul este negru. Atunci când în sfârșit avem un nou papă, decanul Colegiului Cardinalilor anunță celebra formulă: „Habemus Papam”, iar noul pontif își face apariția pentru a-și oferi prima binecuvântare.
Moartea Papei Francisc nu este doar un moment de doliu, ci și un prilej de reflecție asupra moștenirii sale, una a compasiunii, reformei și luptei neobosite împotriva abuzurilor și nedreptății. Urmează o alegere crucială care va modela viitorul Bisericii pentru decenii întregi.