Vasile Țifachi și-a deschis un atelier de marochinărie acum aproape 40 de ani, dar se pregătește să-l închidă: „Nu mai sunt cerințe de reparații”

Vasile Țifachi este un marochinier în vârstă de 70 de ani care are un atelier deschis din anul 1986 pe strada Bacinschi din Iași. El a lucrat la Cooperativa Solidaritate și spațiul în care lucrează acum a fost la un moment dat dublu, iar bărbatul avea în subordine 40 de lucrători.

Vasile Țifachi lucrează în atelierul său alături de un cizmar

Pe strada Bacinschi din Iași se află un atelier de reparații încălțăminte, marochinărie și montare fermoare, pe care l-a deschis în anul 1986. Spațiul este al cooperativei, iar în atelier mai lucrează alături de un bărbat care se ocupă de partea de cizmărie.

RomaniaTV

Zile libere de care nu ştiai: Cum poţi să iei bani fără să mergi la job două zile. Alte concedii pe care poţi să le ceri oricând

Observatornews.ro

Un bărbat din SUA a descoperit că s-a căsătorit fără să ştie. S-a trezit cu actele într-o cutie cu cadouri

„Sunt pensionar, dar mai și lucrez. Este deschis atelierul în 1986, de când s-a făcut blocul. Era Cooperativa Solidaritate și, atunci, pe vremea lui Ceaușescu, era separat de stat. Contracta spații cu banii cooperației. Mie, ca maistru, mi-au dat acest spațiu și de atunci funcționez. Era una dintre puținele firme private. Calificarea mea este de cizmar. Eu sunt din comuna Movileni, dar locuiesc în Iași. Pe vremea aceea, toți copiii de la țară trebuiau să se îndrepte către o meserie și eu am găsit-o pe asta printr-o cunoștință, așa era atunci. Făceai ucenicie și școală. Am făcut școala profesională UCECOM-ul”, a spus Vasile Țifachi.

După Revoluție, au început să apară second-handurile, iar activitatea cizmarilor și a marochinierilor a început să dispară. Vasile mărturisește că, la vremea aceea, o ducea mult mai bine și reușise să își cumpere trei mașini într-un singur an. Chiar dacă conduce un atelier de cizmărie și știe să facă și această meserie, el s-a axat mai mult pe marochinărie.

„Eu, pe timpul lui Ceaușescu, câștigam cât câștigau trei ingineri într-o fabrică. Mi-am luat într-un singur an trei mașini, se câștiga foarte bine dacă îți dădeai interesul. Eu sunt, ca meserie de bază, marochiner, repar genți de voiaj, poșete de femei; înainte, și confecționam. Făceam și una, și alta. Cu gențile, mi-a plăcut mai mult. Eu n-am făcut cizmărie. Revoluția m-a prins aici în atelier, unde aveam în subordine 40 de oameni. Era mai mare, înainte, spațiul, 140 de metri pătrați. Eu știu să dau ordine cum să se facă, dar mie nu mi-a plăcut să fac. De la Revoluție încoace au început să apară second-handurile și pe noi ne-au dat la o parte. Suntem pe cale de dispariție, au mai venit și turcii cu tot felul de papuci”, a mai spus Vasile Țifachi.

Costică Prodan a lucrat la aceeași cooperativă și este blănar, cojocar și vopsitor de haine de piele. El are un mic atelier în Tătărași.

Pentru că oamenii poartă adidași, atelierul lui Vasile nu mai are ce să repare

Vasile Țifachi spune că, acum, din cauza faptului că se poartă mai mult adidași, bărbatul nu mai are ce să repare în atelier. Înainte, când acesta lucra la cooperativă, se purtau doar papuci de piele, care se făceau la comandă.

„Înainte, toată lumea venea și își făcea papuci la comandă. De la copii până la pensionari poartă acum adidași și, când se rup, îi aruncă. Nu mai sunt cerințe de reparații. Înainte, se purtau papuci doar de piele. Se făceau papuci de mai multe calități, mai ieftin, cum erau 110, costau cei pentru muncitori; și erau cei cu talpă de piele și cuie de lemn, erau 375. Cred că undeva la 500-600 de lei în banii noștri, atunci nu-și permitea oricine. Acum, doar repar genți, nu mai fac acum. Acum, nu mai solicită nimeni să facă această meserie”, a spus Vasile Țifachi.

Florin Coșuleanu este un alt cizmar din Iași, care a lucrat la aceeași cooperativă, și și-a deschis un atelier în Alexandru Cel Bun în anul 2000.

Vasile Țifachi crede că va mai ține atelierul în viață un an sau doi, deoarece, după ce a ieșit la pensie, cei de la cooperativă i-au dublat chiria la spațiu. Pentru că nici nu mai are mulți clienți, acesta nu mai vede sensul să continue.

„Cooperativa încă există. Eu plătesc chirie pe spațiu. Înainte, plăteam mai puțin, acum, au găsit motiv, că am ieșit la pensie, și plătesc ca și cum aș fi un străin. Oricum, un an, maxim doi dacă mai rezist. De la Revoluție încoace, nu a mai venit nimeni să zică că ar vrea să facă această meserie. Înainte, fugeau de la țară copiii și veneau mulți să facă meserie. Acum, la țară, nici nu mai sunt copii. Înainte, familiile aveau cel puțin patru copii. Noi am fost 5 frați în familie, și ceilalți s-au dus pe la fabrici. Prima dată era secție de reparație genți și apoi am început să le confecționez, am avut de la cine să învăț”, a adăugat marochinierul.

Vasile Țifachi, în vârstă de 70 de ani, are un atelier deschis acum 39 de ani, unde lucrează reparații de încălțăminte și genți.