Vaginoza bacteriană. Terapie pentru a scăpa de infecție

Vaginoza bacteriană este formată din numeroase microorganisme. Aproximativ 95% dintre acestea sunt lactobacili care produc acid lactic, care formează un mediu acid și previne astfel dezvoltarea infecțiilor. O boală caracterizată de o scădere a lactoflorei este adunarea bacteriilor în vagin.

Fetele se nasc cu un vagin steril, dar în câteva zile vaginul este infestat cu microorganisme, iar nivelul de aciditate rămâne aproape neutru. Odată cu debutul menstruației, mediul hormonal se schimbă, grosimea epiteliului crește și microflora se transformă. Astfel, lactobacilii sau bacilii lui Daederlein devenin baza. Lactobacilii se hrănesc cu glicogen, transformându-l în acid lactic. Datorită acestuia, în vagin se creează un mediu acid, pH 3,8-4,5, care este perturbator pentru microorganismele patogene. Sub influența diverșilor factori, numărul lactobacililor scade și sunt înlocuiți de microorganisme anaerobe, pH-ul devine alcalin și se dezvoltă vaginoza.

RomaniaTV

Bancnotele pe care trebuie să le schimbi. Nu mai sunt bune, au expirat! Anunțul Băncii Naționale

Observatornews.ro

Criminalii care au îngrozit România, închisoare pe viaţă. Un bărbat din Oradea şi două femei au torturat două surori, iar pe una dintre ele au ucis-o

Vaginoza bacteriană se tratează în două etape

Vaginoza bacteriană. Agenții cauzali

Vaginoza bacteriană nu are un singur agent cauzal și nu este o infecție cu transmitere sexuală. Factorii care provoacă apariția acesteia includ tulburări hormonale care însoțesc bolile endocrinologice și ginecologice. Modificările fondului hormonal perturbă rata de reînnoire a epiteliului și modifică numărul de receptori de pe suprafața acestuia la care se atașează bacteriile.

Atașarea bacteriilor la epiteliu este împiedicată de imunoglobulinele IgA, a căror activitate este redusă atunci când sistemul imunitar este compromis. Afecțiunea poate apărea din cauza utilizării prelungite a antibioticelor. Antibioticele nu acționează în mod selectiv, astfel încât, alături de microflora patogenă, este distrusă și microflora benefică.

Femeile care sunt bolnave de vaginoză simt o senzație de arsură și mâncărime

Vaginoaza se poate face simțită o dată cu modificări în microflora intestinală. Astfel, igiena excesivă, abluțiuni prea frecvente și irigațiile sporesc apariția vaginozei. Purtarea prelungită a unui dispozitiv intrauterin, utilizarea de spermicide și pilule vaginale contribuie la apariția bolii.

Ce simte o femeie când suferă de această boală? Etapele tratamentului

Boala nu se transmite pe cale sexuală și poate apărea, inclusiv la fetele care nu sunt active sexual, deși vârsta medie a pacienților este 25-40 de ani. Principalele manifestări ale bolii sunt scurgere de culoare cenușie sau albă și miros de pește. Cantitatea poate varia. Aceasta, de obicei, crește după actul sexual sau după menstruație.

Atașarea bacteriilor la epiteliu este împiedicată de imunoglobulinele IgA

Femeile care sunt bolnave de vaginoză simt o senzație de arsură și mâncărime, care crește înainte și în timpul menstruației. Dureri în timpul actului sexual. Senzație de arsură la urinare. Uneori, simptomele pot fi subtile sau neregulate. Acestea apar de câteva ori pe lună sau doar în ajunul menstruației.

Vaginoza bacteriană se tratează în două etape. Scopul principal al primei etape este eliminarea microflorei patogene. Se prescriu antimicrobiene precum Metronidazol sub formă de gel sau Clindamicină. Dacă este necesar, se prescriu medicamente vaginale și orale în același timp. În timpul sarcinii, antibioticele pot fi înlocuite cu antiseptice care conțin iod.

A doua etapă a tratamentului implică restabilirea microflorei normale cu ajutorul unor preparate care conțin culturi vii de lactobacili. Comprimatele și supozitoarele vaginale nu ajută întotdeauna la obținerea rezultatului dorit și, prin urmare, cel mai frecvent se prescriu medicamente orale, cum ar fi Bactisuptil, Linex și Hilac-Forte.

Durata tratamentului pentru vaginoză bacteriană este stabilită individual. Eficacitatea sa poate fi evaluată nu mai devreme de 7-10 zile mai târziu, atunci când se efectuează o a doua examinare a unui frotiu de mucoasă. Auto-tratamentul vaginozei bacteriene nu este recomandat în mod categoric. Astfel, dacă medicamentul selectat incorect sau nu este observat pe durata cursului, microorganismele devin rezistente la acesta.

Aproximativ 95% dintre acestea sunt lactobacili care produc acid lactic