Va lua Guvernul taurul de coarne?

România este notificată de către Comisia Europeană și atenționată că nu va primi următoarele tranșe de bani prin Programul Național de Redresare și Reziliență, întrucât nu a rezolvat problema pensiilor speciale. Pe care se angajase să o rezolve. Despre ce este vorba? În linii mari, despre pensiile militarilor și magistraților. Și de ce ne-am angajat să rezolvăm ceva ce suntem incapabili să rezolvăm? Iar a doua întrebare cheie este cum de s-a ajuns la acest amestec toxic între categorii cu totul și cu totul diferite de pensii?

Regula unanim acceptată este că pensiile trebuie să fie raportate la contribuțiile pe care de-a lungul timpului le-au avut diversele categorii de salariați. În ceea ce-i privește pe magistrați, situația este de-a dreptul flagrantă. Aceștia au avut posibilitatea în România să iasă la pensie mult mai devreme decât alți cetățeni, sub pretextul că activitatea lor a fost periculoasă și stresantă, și să obțină venituri mult mai mari față de cele din perioada în care și-au desfășurat activitatea. Ceea ce este cu adevărat uimitor. Și nemaiîntâlnit niciunde altundeva în lume. Dar povestea nu se termină aici. În mod intenționat, această temă a pensiilor magistraților a fost pusă a pachet cu o temă total diferită, cea a pensiilor militarilor. Asocierea celor două sisteme de pensii a făcut imposibilă identificarea unei soluții raționale și echitabile, care să poată fi înțeleasă și acceptată de către societate și de către Comisia Europeană.

Stirile PROTV

Rezultate renumărare voturi. Lasconi și Ciolacu, despărtiți acum de peste 4.000 de voturi. USR acuză nereguli. Date parțiale

RomaniaTV

ULTIMA ORĂ! Cutremur cu magnitudinea 4,9. Anunțul făcut de INFP

În mod normal, problema pensiilor magistraților nu poate fi rezolvată decât în felul următor: printr-un act normativ lipsit de orice fel de echivoc, Parlamentul ar trebui să stabilească condițiile în care un magistrat se poate pensiona, anii pe care în mod obligatoriu trebuie să-i îndeplinească în această actvitate și, firește, să interzică ca nivelul pensiei să-l depășească pe cel al salariului. Pentru că numai astfel ar putea fi reintrodus principiul echității în raport cu celelalte categorii socio-profesionale și ar putea fi respectat principiul contributivității.

Situația militarilor este diferită. Aceștia într-adevăr sunt siliți să facă față în timpul serviciului unor provocări deseori stresante și care uneori le pun viața și sănătatea în pericol. În raport cu activitatea lor, militarii pot fi împărțiți în mai multe categorii, iar unele dintre acestea ar putea beneficia de reduceri substanțiale ale duratei de muncă obligatorie. Dar statul român s-a angajat în fața Comisiei Europene ca principiul contributivității să rămână bătut în cuie și să fie aplicat tuturor categoriilor de pensionari. Cum poate fi rezolvată această problemă în cazul militarilor, situație în care autoritățile s-au cramponat, susținând teza falsă că veniturile și respectiv pensiile sunt de tip ocupațional? În primul și în primul rând, este obligatoriu ca pensiile militarilor să fie asimilate tuturor celorlalte categorii de pensii. Deci trebuie respectat principiul contributivității. Cum poate fi făcut acest lucru începând de mâine? Printr-un calcul simplu, aritmetic. Tuturor militarilor trebuie să li se mărească veniturile lunare în raport cu ceea ce încasează în prezent și cu partea din venituri care urmează a fi impozitată. În felul acesta, militarii nu ar avea nimic de pierdut, ei vor pleca practic acasă cu aceeași bani în buzunar, nici statul nu va avea de pierdut, întrucât mărirea soldelor va intra sub formă de impozit tot la Trezorerie, s-ar pune capăt unei polemici nesfârșite, regula contributivității ar fi bătută în cuie, iar Comisia Europeană nu va avea firește nimic de obiectat.

Ceea ce pentru militari se poate face pe loc, în cazul magistraților nu se poate face însă decât în timp. Pentru că altfel Curtea Constituțională a României va avea tot timpul argumente pentru a constata că s-a încălcat Legea Fundamentală. Situația magistraților va rămâne din această perspectivă mult timp un fel de cui al lui Pepelea în ceea ce privește raportarea României la exigențele Uniunii Europene.