Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, recunoaște fără ocolișuri: „Occidentul, așa cum îl știam noi, nu mai există”. Relațiile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite se află într-o criză fără precedent, iar politica imprevizibilă a lui Donald Trump a împins Bruxelles-ul să caute parteneri în afara axei tradiționale. Într-un interviu acordat publicației germane Die Zeit, Ursula a schițat conturul unei Europe care se reconfigurează geopolitic, flirtând cu parteneri precum China, Singapore, Emiratele Arabe Unite sau chiar Noua Zeelandă.
După o serie de tarife comerciale impuse de administrația Trump și considerate „nejustificate” de oficialii europeni, Ursula a pornit într-un veritabil maraton diplomatic. A vorbit telefonic cu premierul chinez Li Qiang, a deschis linii de dialog cu Norvegia, Islanda, Canada și alte state de pe alte continente, într-o mișcare ce sugerează o redesenare a hărții de interese globale a Europei.
„Lumea s-a globalizat și din punct de vedere geopolitic. Rețelele noastre de prietenie se extind acum pe tot globul”, a spus von der Leyen, descriind cum apelurile pentru parteneriate curg non-stop. Mesajul e clar: dacă SUA se retrage din postura de aliat previzibil, Europa își caută alți jucători de încredere.
Cu toate că se autodescrie ca „mare prietenă a Americii” și „atlantistă convinsă”, Ursula a evitat să răspundă dacă Statele Unite mai pot fi considerate o țară prietenă, preferând să numească relația „complicată”. Subversiv, dar sugestiv, ea nu a menționat niciodată numele lui Donald Trump, dar a criticat politicile și direcția pe care acesta le impune.
Ursula von der Leyen șochează cu noile afirmații
Tensiunile dintre cele două maluri ale Atlanticului se pot transforma într-un război comercial în toată regula. Bruxelles-ul ia în calcul introducerea de taxe vamale asupra produselor americane, inclusiv în zona serviciilor digitale – un sector sensibil pentru giganții din Silicon Valley. Tarifele impuse de Trump: 20% pentru UE și colosala taxă de 145% pentru China, au declanșat o escaladare comercială, iar Europa încearcă acum să evite un tsunami economic.
În mod ironic, exact în timp ce UE finalizează investigații împotriva companiilor Meta și Apple, discuțiile comerciale cu Washingtonul sunt în plin avânt. Oficialii europeni insistă că anchetele antitrust sunt „complet separate” de negocierile comerciale, dar coincidențele temporale ridică sprâncene în cercurile diplomatice.
Pe fondul acestor tensiuni, Ursula nu exclude o apropiere de China – un stat cu care UE are relații reci de ani de zile, din cauza diferențelor ideologice și strategice. Acum, Bruxelles-ul pare deschis unei „diplomații tranzacționale”, mizând pe realism geopolitic în locul valorilor.
Dar acest dans pe sârmă are riscurile sale: apropierea de Beijing vine în timp ce Xi Jinping își întărește legăturile cu Vladimir Putin. Ursula avertizează că ambițiile imperialiste ale liderului de la Kremlin ar putea duce chiar la un atac asupra unui stat membru NATO până în 2030, potrivit unor analize secrete.
În acest context volatil, Trump a blocat în mod repetat ajutoarele pentru Ucraina, lăsând Europa să „achite nota” pentru susținerea Kievului. Ursula admite că UE nu se poate ridica la nivelul capacităților americane, dar insistă că va continua să sprijine Ucraina cu toate forțele.
În final, mesajul transmis de șefa Comisiei Europene este unul dual: pe de-o parte, o Europă care se vrea independentă, suverană și deschisă noilor parteneriate globale; pe de altă parte, o Europă vulnerabilă, prinsă între ambițiile lui Trump, amenințările lui Putin și tentațiile oportuniste ale Chinei.
„Bruxelles-ul pare deschis unei „diplomații tranzacționale”, mizând pe realism geopolitic în locul valorilor.”
Care valori? Dublul standard, legebete, pedofilie, profitul corporatist ca politica de stat, minciuna institutionalizata, astea sunt trasaturile principale ale UE. Insa acestea sunt defecte, nu valori, asa cum crede madame von der Leyen.
Una din greselile majore facute de UE e ca a primit tari din fostul URSS care pe langa faptul ca sunt sarace, corupte si pline de prosti, nu stiu nimic altceva decat sa distruga orice forma de diplomatie si comert cu Rusia. Vaca aia din Estonia nu stie nimic, dar absolut nimic, decat sa-l provoace pe Putin.
Peste trei sau patru ani nu va mai fi niciun UE. Uita-te la rata saraciei din UE. E de 21%. In Italia si Spania un sfert din oameni traiesc in saracie. Lumea s-a cam saturat de prostocratia de la Bruxelles si in curand tot mai multe tari or sa plece din UE.
N-as numi-o greseala. Dar nici un gest altruist. Decizia primirii statelor estice a fost pe de o parte dictata de real-politik, pe de alta parte de lacomie oarba.
Sa explic.
In anii 90, UE vedea ca ponderea sa in economia glabala era in scadere si dorea sa fie pe mai departe un actor international important pe plan international. In anii 60, ponderea UE in economia globala era de aproximativ 32%. In anii premergatori extinderii, era de 21%! Si nu existau premise sa-si revina. Nu mai aveau resurse naturale proprii, erau in declin demografic. Decizia extinderii spre Est era obligatorie dpdv al real-politik.
Pe de alta parte, a fost lacomie pura. Europa vestica dorea colonii, nu state partenere. Dorea o piata sigura : fara contigentari, fara concurenta, complet sub controlul corporatiilor vestice. Romania nu are voie sa faca afaceri cu chinezii, dar Germania face. Ati vazut produse Bosch fabricate in alta parte decat in China? Am vrut sa facem grupurile 3 si 4 de la Cernavoda cu chinezii, Franta s-a opus.
Care sunt efectele?
Pentru noi – rele.
Pentru ei – tot rele. Piata sigura face bine la profit, dar face rau la competitivitate. Declinul UE in economia globala s-a accentuat. Astazi, ponderea UE in economia globala este de doar 14%.
Efectele bune ale extinderii UE-ului inspre Est au fost cai troieni prin care au intrat efectele rele care le-au anulat complet pe cele bune.
Daca UE-ul avea neaparat nevoie de noi state membre in anii 90, nu le-a ales pe cele bune.
Faptul ca UE-ul si-a marit un pic piata de desfacere si forta de munca a avut pe termen lung consecinte devastatoare pentru toata lumea: salariile au inceput sa stagneze dat fiind numarul mai mare de muncitori dispusi sa lucreze pentru salarii mai mici si productia locala a multor tari mici a avut de suferit din cauza ca brandurile internationale au acaparat piata tarilor respective.
Nu era deloc obligatoriu ca UE sa se extinda in Est. Era suficient sa incheie parteneriate cu alte tari mai dezvoltate si atat. Acum UE-ul s-a procopsit cu prostanaci ca Tusk care vor sa bage UE-ul in razboi pentru ca au ei ceva personal cu rusii.