Urlete înduioșătoare, din spatele gardurilor înalte! Sute de ieșeni abandonați în centrele medico-sociale din Iași nu-și doresc niciun cadou de Crăciun! Vor doar o îmbrățișare – FOTO

Crăciunul este îmbrăcat în podoabe negre pentru cei abandonați de familii. Sute de oameni sunt uitați în centrele medico-sociale din județ. Familiile lor nici nu i-au sunat vreodată de sărbători. Stau proptiți de geam și așteaptă să-și vadă copiii. Poveștile triste ale oamenilor ale căror voci nu mai sunt ascultate.

Sute de oameni cazați în centrele medico-sociale de pe raza județului Iași nu-și doresc de Crăciun nimic mai mult decât mângâierea și zâmbetul copiilor lor, plecați de multă vreme printre străini. Alții tânjesc să audă măcar glasul fraților sau al părinților plecați de timpuriu dintre noi. Poveștile triste ale persoanelor abandonate de familii se împrospătează de la an la an. Unii mor înainte de a-i revedea pe cei dragi, alții stau de ani de zile în centrele medico-sociale fără a fi vreodată vizitați. Reprezentanții instituțiilor medico-sociale susțin că oricât ar încerca să suplinească lipsa familiilor, totul este în zadar. Ei nu-și doresc cadouri scumpe, nu-și permit să facă alegerea dintre brad natural sau artificial, nu-și doresc cine scumpe, își doresc atât: să aibă familia alături.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

S-a decis după eşecul din alegeri. Cresc salariile din 2025, avem CIFRELE exacte pentru salariaţi

Familia nu a ajuns nici la înmormântare

Perioada sărbătorilor ne învie și ne aduce alături de familiile noastre în oricare colț al lumii ne-am afla. Pentru oamenii din centrele medico-sociale, sărbătoarea Nașterii Mântuitorului înseamnă nostalgii și nicidecum prezentul. Pentru ei, Crăciunul înseamnă colindul primit din partea unor voluntari, o masă specifică și revenirea bruscă la rutină. La unitatea Medico-Socială Răducăneni sunt cazate 55 de suflete în acest moment, 55 de suflete care așteaptă.

„Acești oameni așteaptă să fie vizitați, să fie contactați de familiile lor. Mulți dintre aceștia mor înainte de a-și revedea familiile. Mai mult decât atât, familiile nu ajung nici la înmormântare. Îi îngropăm noi, cu ajutorul Primăriei și al preotului din comuna Răducăneni. Oricâte activități am organiza pentru ei, nu vom putea suplimenta niciodată lipsa familiei. Avem pacienți care sunt internați la noi și de 11 ani. Avem o femeie care nu a fost niciodată vizitată de fiica ei, din varii motive. Singurul lucru despre care ne întreabă zilnic este ea, fiica ei”, spune Corneliu Melinte, directorul Centrului Medico-Social Raducăneni.

Nu au nevoie de nimic altceva

Reprezentanții centrului mai sus menționat spune că 60 la sută dintre pacienții internați în unitatea pe care o coordonează sunt imobilizați la pat. Acestor pacienți li se asigură suportul prin asistenții medicali angajați, prin psihologi și asistenți sociali. În zadar, spun aceștia. Deși traiul la centrul medico-social este de multe ori mai bun decât acasă, asta tot nu-i oprește să viseze la masa de Crăciun servită în sânul familiei.

„Organizăm activități diverse pentru pacienții cazați în unitatea noastră. De la activități creative și recreative, la ieșiri în aer liber, avem grijă să nu le lipsească nimic. Avem pacienți care își distrag atenția de la gândurile negative prin intermediul acestor activități, alții, însă, nu se pot debarasa de nostalgie și greu îi putem ajuta. De aceea, colaborăm cu pasihologii angajați, pentru a-i ajuta să depășească situațiile grele prin care trec”, directorul Centrului Medico- Social Răducăneni.

„Ne vorbesc adesea despre cât de mult le lipsește familia”

Nici la Centrul de Permanență Bivolari lucrurile nu par mai fericite. Din 60 de locuri, 60 sunt ocupate. Trăiesc pacienți acolo încă din anul 2007. În zadar s-au chinuit reprezentanții centrului să-i reintegreze în familiile lor. Au fost abandonați pur și simplu. Directorul centrului povestește că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a restabili legătura cu familiile celor cazați în centrul pe care îl conduce.

„Sunt oameni uitați de familii, bolnavi care nu se pot îngriji singuri. Depind în permanență de cineva. Centrul nostru adăpostește de la pacienți cu boli cronice, la pacienți cu nevoi speciale. Am încercat să dotăm și să reorganizăm centrul de la an la an, pentru a le crea o senzație plăcută, senzația că sunt ca acasă. Am încercat să decorăm holurile centrului și camerele într-o manieră în care să nu mai pară spitalicească. Pe fundal, în tot centrul, cântă în permanență muzica. Le organizăm ateliere și aducem adesea invitați pentru a-i scoate din rutină. Din păcate, ei au nevoie de mai mult. Ne vorbesc adesea despre cât de mult le lipsește familia”, spune dr. Petru Brișcaru, managerul Centrului de Asistență Bivolari.