LIVE VIDEO – Univers Cultural! Ediție-dialog specială, în Platoul BZI LIVE, despre dramaturgie şi cinematografie alături de Alexandru Vasilachi, manager Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoşani

Joi, 17 februarie 2022, începând cu ora 15.00 şi sub egida generică ”Univers Cultural” este programată o nouă editie-dialog specială, în Platoul BZI LIVE, despre dramaturgie şi cinematografie alături de Alexandru Vasilachi, manager Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoşani. Astfel, producţia media se va axa pe: activitatea, repertoriu, spectacole şi proiecte teatrale şi culturale ale instituţiei pe care o reprezintă, realităţi contemporane din acest domeniu, colaborări instituţionale, finanţarea culturii, Teatru şi Cultura în lumea actuală, proiecţii de viitor.

Alexandru Vasilachi este absolvent la Institutul de Cinematografie (VGIK) Moscova, clasa Anatolii Romasin. Are cursuri şi master-class-uri la: Serghei Bondarciuk, Nikita Mihalkov, Veaceslav Tihonov, Andrei Koncialovski, Irakli, Kvirikadze, Alexei Batalov, Armen Djigarhanian.

Stirile PROTV

Prinţesa Kate împlineşte 43 de ani. Cum își sărbătorește ziua de naştere și ce își dorește să realizeze în 2025. GALERIE FOTO

RomaniaTV

Pensii ianuarie 2025. Anunţul aşteptat de 5 milioane de pensionari, vin banii pe carduri!

Teatrul la Botoşani, începuturi: prima reprezentaţie în Limba romană a avut loc în 1838

La Botoşani prima reprezentaţie în Limba romană a avut loc în 1838, când directorul Şcolii Domneşti, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali a început o serie de reprezentaţii. La 27 noiembrie 1838 se juca în al patrulea abonament ”Uniforma lui Velincton” comedie într-un act de Otto von Kotzetbue. Afişul a fost scris de mână şi în el se anunţă că ”priveliştea” se va sfârşi într-o pantomimă în două acte ”Troa Diup” şi începutul va fi ”punct la 16 jumătate ciasuri evropeneşti”.

În aceeaşi iarnă trupa lui Nicolini a mai jucat piesa ”Ştefan cel Mare” de Gh. Asachi şi ”Plumper” sau ”Amestecătorul în toate” de I.F. Junger. Sala de spectacole era la Şcoală Domnească, unde încăpeau 40 de scaune. După zece ani, în iarna 1848-1849 mai mulţi boieri şi cucoane din Botoşani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunându-se suma de 1.045 lei în folosul săracilor. În stagiunea 1857-1858, s-a înfiinţat o trupă teatrală moldoveneasca în Botoşani, sub direcţia lui Costachi Bălăceanu şi a pitarului Costachi Vasiliu. La 10 mai 1858, 70 de boieri şi negustori adresează Ministerului de Interne o petiţie prin care cereau ”înfiinţarea şi statornicirea unui teatru la Botoşani”.

Prin 1860 se construieşte prima sală de teatru cunoscută sub denumirea ”Teatrul Petrache Cristea”

Prin 1860 se construieşte prima sală de teatru cunoscută sub denumirea ”Teatrul Petrache Cristea”, Botosanii fiind astfel printre primele oraşe din ţara care aveau o sală de reprezentaţii teatrale după modelul celor din occident, cu scena, două rânduri de loji, parter, orchestră şi celelalte accesorii. Sala văruită în alb, era jumătate de elipsă, cu despărţiturile de la loji din scândura vopsite cu alb, fără capitonaj şi fără scaune, pe care publicul şi le aducea de acasă în seara reprezentaţiei. În mijlocul plafonului atârna un candelabru uriaş, în care erau înfipte vreo două sute de lumânări de parafină, ce trebuia coborât până jos pentru a putea fi aprinse lumânările. Stalurile – un fel de laviţe cu spătar erau rezervate numai bărbaţilor.

Pentru orice femeie ar fi fost o lipsă de respect să apară la teatru în stal. Trei lovituri de butuc în duşumeaua scenei anunţau publicul ca reprezentaţia va avea să înceapă. Într-o astfel de sală, trupele de teatru străine care treceau prin punctul de frontieră Burdujeni spre Bucureşti şi de acolo spre Constantinopol, se abăteau de cele mai multe ori pentru una sau mai multe reprezentaţii şi la Botoşani, oraş cu un public iubitor de teatru şi mai presus de toate cu o generaţie tânără entuziastă. În fiecare toamnă Botosanii vedea sosind câte o trupă de actori pentru stagiunea de iarnă! Trupele Pascaly, Alexandrescu, Poenaru, Popescu, etc.

În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vladicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean poetul Mihai Eminescu

În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vladicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean poetul Mihai Eminescu. El era angajat şi ca scriitor de roluri. Pe scenă acestui teatru au apărut şi actori străini: Adelina Patti -, spre exemplu, celebra stea de la Opera din Pariş în 1865. Alături de traduceri din germana sau franceza, erau pe atunci în mare ”favoare” primele lucrări dramatice din literatura română. Iată ce scrie Veronica Micle despre piesa ”Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri, prezentată de Naţionalul bucureştean în 1885 cu Aristizza Romanescu şi Constantin Nottara: „… în Botoşani entuziasmul şi ovaţiile n-au lipsit”. După 1885, din cauza deteriorării clădirii, spectacolele trupelor ce veneau de Botoşani se dădeau în ”Sala meseriaşilor”.

Aici în 1900 însoţită de trupă: ”Burgtheater” din Viena, a dat două reprezentanţii cu piesele ”Hedda Gabler” şi ”Strigoii” de Ibsen, marea tragediana Agatha Bârsescu. În 1901 ia fiinţă o nouă sală, ”Teatrul Popovici” după numele proprietarului. Aici au jucat Aglae Pruteanu în ”Nora” de Ibsen şi ”Damă cu camelii” de Al. Dumas-fiul, Ermette Novelli în ”Moartea civilă”, Constantin Tanase în opereta ”Husarii la manevra”. Dar necesitatea unui teatru pe măsură oraşului care la început de secol era al patrulea ca număr al locuitorilor după Bucureşti, Iaşi şi Galaţi, a preocupat mereu pe edilii oraşului. În ianuarie 1912 se constituie ”Societatea pe actiuni-Teatrul Eminescu” având 75 de acţionari şi un capital de 400.000 lei. La 23 septembrie acelaşi an, s-a pus piatra fundamentală a construcţiei acestui ”templu al artei”, care a fost terminată doi ani mai târziu.

Clădirea, după planul arhitectului Grigore Cerchez, în stilul eclectismului de şcoală franceza, se compară prin proporţii şi bogăţie a ornamentaţiei cu Teatrul Naţional din Iaşi

Clădirea, după planul arhitectului Grigore Cerchez, în stilul eclectismului de şcoală franceza, se compară prin proporţii şi bogăţie a ornamentaţiei cu Teatrul Naţional din Iaşi. A fost inaugurata oficial în seara zilei de 21 decembrie 1914, cu piesa ”Lorica noastr”” a Naţionalului bucureştean. De asemenea elevii liceelor din localitate au prezentat un program artistic: coruri, cântece, dansuri populare şi un tablou alegoric pe tema ”Sărmanul Dionis”. Pe scenă acestui teatru au apărut figuri de seamă ale vieţii artistice şi culturale româneşti. Aici a răsunat ultima oară în oraşul său natal, cu ocazia ”Congresului Ligii Culturale” vocea marelui savant Nicolae Iorga, care a ţinut o conferinţă despre ”Cum trebuie înţeles Eminescu” în care l-a cam combătut pe Călinescu.

La 8 aprilie 1944, frumoasa clădire a Teatrului ”Eminescu” este parţial distrusă de un bombardament, după care este radical transformată între 1956-1958, când se reconstruieşte, astfel încât vechea compoziţie nu mai poate fi identificată. În septembrie 1958, se inaugurează noul Teatru ”Mihai Eminescu”. Prima stagiune artistică se deschide la 16 octombrie 1958 cu premiera spectacolului ”Mielul turbat” de Aurel Baranga în regia lui Paul Sireteanu şi scenografia lui Constantin Piliuta. De atunci Teatrul ”Mihai Eminescu” a atras atenţia şi consideraţia întregii mişcări teatrale româneşti, aici prezentându-se în premieră absolută operele lui Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu, etc. Aici a văzut lumina rampei opera dramatică a ”Luceafărului”, patronul teatrului şi al întregii spiritualităţi româneşti.

Sursa istoric: Teatrul ”Mihai Eminescu” Botoşani (https://www.teatrulmihaieminescubt.ro/)

Urmăritorii noștri pot adresa întrebări la rubrica comentarii, accesând www.bzi.ro sau, în direct, pe http://www.facebook.com/cotidianul.bzi. Emisiunile BZI LIVE au un real succes, fiecare producție media strângând zeci de mii de vizualizări.