Pârșul de alun este printre cele mai vechi mamifere din lume. Pârșii reprezintă o specie de rozătoare din familia Gliridae, cu habitat în Europa, dar care pot fi întâlniți și în Africa și Asia. De multe ori, acești mici rozătoare sunt confundați cu hârciogii, însă trebuie menționat că pârșii sunt de dimensiuni mai mici.
Pârșul de alun poate mânca diversificat, de la pomișoare, nuci sau alune, până la insecte găsite în copaci, în special afide și omizi.
Pârșul de alun, o specie ce are o lungime de maxim 20 cm
Pârșul roșu, cunoscut și sub numele de pârș de alun, poate atinge o lungime de aproximativ 10 centimetri și, inclusiv coada, poate ajunge la 16 centimetri. Greutatea sa variază între 17 și 20 de grame, dar aceasta crește până la 30-40 de grame înainte de a intra în perioada de hibernare.
Această specie de pârș se găsește pe scară largă în Europa și în nordul Asiei Mici. Habitatul său preferat cuprinde în principal pădurile de foioase, dar poate fi întâlnit și în fâșii forestiere, garduri vii și tufărișuri. Cu puține excepții, pârșul roșu nu se îndepărtează la distanțe mai mari de 70 de metri de cuibul său. Când vine vorba de hrana sa, pârșul roșu are o dietă variată care constă în principal din fructe provenind de la arbori. Acestea includ pomușoare și nuci, dar alunele reprezintă hrana sa preferată, deoarece își acumulează grăsimea necesară pentru perioada de hibernare. De asemenea, poate consuma fructe de carpen și porumbar în cazul în care resursele de alune sunt limitate.
Pârșii care trăiesc în zonele temperate sunt cunoscuți pentru perioadele lor lungi de hibernare. Pentru a supraviețui iernii, aceștia își construiesc cu grijă un cocon din pământ, crenguțe și frunze, unde pot hiberna pentru mai mult de jumătate de an. În timpul acestor lungi perioade de odihnă, aceste animăluțe pot să se trezească ocazional pentru a-și satisface nevoile alimentare, dar de obicei, depozitează suficientă hrană în prealabil, acumulând grăsime ca o rezervă.
Pârșii, printre cele mai vechi mamifere din lume
Cu degete lungi și gheruțe ascuțite, pârșii sunt printre cele mai abile animale arboricole. Cu toate că sunt mici, aceștia dețin impresionanta abilitate de a se agăța de ramurile înalte și abruptele stânci în căutarea fructelor de pădure sau pentru a se adăposti de prădători. Familia pârșilor este răspândită pe tot globul – există pârși mari, pârși cu coadă stufoasă și pârși de stejar, fiecare având caracteristici distincte. De la exemplarele mai robuste la cele cu blănița cenușie sau cu un halou în jurul ochilor, diversitatea lor este notabilă.
Numele lor în limba engleză este „dormice,” o referire directă la comportamentul lor somnolent. Pare că acești rozătoare sunt mereu într-o stare de adormire, chiar și în timpul zilei, poate datorită faptului că sunt animale nocturne. Există variabilitate în dimensiunile pârșilor, de la indivizi cu doar cinci centimetri lungime, până la exemplare cu dimensiuni normale de aproximativ 20 de centimetri. Cu aspectul lor simpatic și drăgălaș, aceste mici creaturi reprezintă printre cele mai vechi specii de rozătoare de pe Pământ.