Unde poate fi găsit păduchele lânos, specie din America de Nord

Păduchele lânos poate fi găsit în toată Europa, dar este originar din America de Nord. Puține persoane știu că această specie a fost introdusă în mod accidental în Elveția, în jurul anului 1870.

Păduchele lânos nu este o specie asemănătoare cu păduchele de cap ci se găsește în special pe mere sau pere. Întreaga metodologie a combaterii biologice a dăunătorilor se bazează pe o cunoaștere profundă a ciclului de viață al parazitului. Numărul redus de ferme ecologice în România poate fi atribuit și lipsei de consultanță directă în ceea ce privește tehnologiile aplicate. De multe ori, teoria este bine înțeleasă, dar lipsa experienței practice reprezintă o provocare majoră.

RomaniaTV

Anunţul care bulversează TOTAL alegerile prezidenţiale. Răsturnare incredibilă de situaţie

Observatornews.ro

Pe cine votezi în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale?

Ce este și cum arată un păduche lânos

Păduchele lânos, cunoscut științific sub denumirea de Eriosoma lanigerum, are originile în America de Nord și a fost introdus accidental în Europa la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind remarcat pentru prima dată în Elveția în 1870. În România, acesta este întâlnit în special la măr, ocazional pe gutui și foarte rar pe par, dar se găsește în mod deosebit pe plantele ornamentale.

Cu un corp oval și globulos, având o lungime cuprinsă între 1.7 și 2.5 mm, de culoare brun închisă, păduchele lânos este acoperit de o secreţie ceroasă abundentă, care formează un înveliș filamentos de culoare albă. Larvele se disting de adulți prin talia lor mai mică. Această insectă formează colonii pe ramuri, trunchi și uneori pe rădăcini, prezentând un înveliș alb-vătos, fapt ce face ca pomii atacați să fie ușor de identificat.

Fiind o specie polivoltină, cu 8-12 generații pe an, păduche lânos are un ciclu complet doar în locul său de origine, unde planta gazdă este ulmul american și plantă gazdă secundară este mărul. Iernează sub formă de larvă femelă sau adult, în scoarța exfoliată și în partea superioară a rădăcinilor. Devenind active spre sfârșitul lunii martie, femelele nu necesită fecundare, însă produc mai mult de 100 de larve tinere.

Este un dăunător periculos pentru pomi

Acest dăunător este extrem de periculos în regiunile cu un climat mai umed, având o preferință pronunțată pentru măr, iar în cazuri extrem de rare, poate ataca părul sau gutuiul. Formează colonii masive pe tulpini, ramuri, lăstari și rădăcini, uneori chiar pe pedunculul fructelor sau pe rădăcini în apropierea coletului.

Datorită înțepăturilor produse, țesuturile suferă hipertrofie și apar umflături, care treptat cresc și dobândesc forma de tumori sau nodulități cu aspect canceros. Atacurile intense provoacă crăpături care pot fi infectate cu ciuperci patogene.

În cazul atacurilor repetate, pomii se usucă treptat. Pentru combaterea larvelor în perioada de repaus, se recomandă efectuarea tratamentelor corespunzătoare. În timpul perioadei de vegetație, se aplică tratamente cu insecticide specifice. De asemenea, se recomandă utilizarea unui adjuvant pentru a spori eficacitatea tratamentelor.

Este crucial să fim extrem de atenți la ciclul de viață al dăunătorului pentru a interveni eficient în combaterea acestuia. Aceasta este o preocupare deosebită în agricultura ecologică, unde sistemul de combatere se bazează adesea pe metode cheie, precum implicarea animalelor utile, cum ar fi broasca. Dacă nu suntem familiarizați cu locurile și modurile în care trebuie să intervenim, soluția aplicată s-ar putea să nu fie eficientă. Prin urmare, este esențial să cunoaștem exact în ce etapă a ciclului de viață al dăunătorului trebuie să intervenim.