Unde este Mănăstirea Prislop, locul în care se află mormântul lui Arsenie Boca. Lăcașul de cult este vizitat de mii de turiști în fiecare an!

Construită într-o poiană verde, înconjurată de dealuri acoperite de păduri de fag, stejar sau pini, Mănăstirea Prislop este locul perfect pentru reculegere, rugăciune și reflecție. De asemenea, reprezintă şi un loc de pelerinaj pentru mulți creștini ortodocși, mai ales pentru că acolo este înmormântat părintele Arsenie Boca, considerat Sfântul Ardealului.

Mormântul lui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop, din județul Hunedoara, a devenit de zeci de ani loc de pelerinaj pentru milioane de credincioși. Motiv pentru care creștinii ortodocși ar trebui, măcar o dată în viață să ajungă acolo.

Stirile PROTV

Masoneria - reţeaua de păpuşari care fac bani din afaceri cu statul. Loja obscură unde se întâlneau politicieni și afaceriștiarris vs Donald Trump. Ce arată ultimele sondaje dinaintea alegerilor prezidențiale din SUA

RomaniaTV

Culiță Sterp și Daniela, în culmea fericirii. Vestea dată chiar la nunta lui Iancu. ''Să vină fetița''. Toți au aplaudat și s-au bucurat!

Unde este Mănăstirea Prislop, locul în care se află mormântul lui Arsenie Boca

Mănăstirea Prislop este o mănăstire din România, după cum este și Mănăstirea Alina Maria, situată în apropierea satului Silvașu de Sus din județul Hunedoara. Biserica mănăstirii, edificiu din secolul al XVI-lea, a fost declarată monument istoric.

În anul 1564 a fost zidită din temelie de Zamfira, fiica lui Moise Vodă din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale.

În secolul al XVII-lea a viețuit aici sfântul Ioan de la Prislop. Din secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. În secolul al XIX-lea, pentru o anumită perioadă, a fost administrată de preoții de mir greco-catolici. Episcopul de Lugoj, Demetriu Radu, s-a ocupat de refacerea mănăstirii în anul 1901.

În 29 octombrie 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite, preoții greco-catolici au fost arestați, iar lăcașul ocupat de Biserica Ortodoxă.

Pe 25 noiembrie 1948 mitropolitul ortodox Nicolae Bălan de la Sibiu l-a transferat pe călugărul Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta la Prislop, de unde a fost la rândul său arestat doi ani mai târziu. Abia după anul 1975 mănăstirea s-a refăcut ca lăcaș monahal, ortodox, cu o comunitate de călugărițe.

În contextul interzicerii Bisericii Române Unite, când bisericile și mănăstirile greco-catolice au fost confiscate de autoritățile comuniste și date Bisericii Ortodoxe Române, la Prislop, după alungarea călugărilor bazilieni, au fost aduși de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, călugărul Arsenie Boca, însoțit de doi frați novici. Cei doi erau, Leonida Plămădeală (refugiat, originar din Basarabia) și Dometie Manolache, imediat tunși în monahism, aici la Prislop, în toamna lui 1948.

Istoria acestui lăcaș de cult

Nu se cunosc începuturile mănăstirii deoarece era amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locașului. /
Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său „Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)”.

Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana.

Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită „din temelie” de Domnița Safira (Zamfira), care se retrage aici după ce tatăl ei Moise Vodă din Țara Românească a fost ucis în lupta de la Viișoara. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale.

Safira a acționat sigur la o mănăstire preexistentă, pentru că ea, ca femeie, nu avea drept la ctitorire de mănăstire de bărbați. Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie, toate cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște de sfinți. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a mai rămas până astăzi.

Piatra funerară a Safirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții cu litere latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documentele vremii. Însă, nu se prea cunoaște mai nimic despre rolul lor în viața mănăstirii.

Cei care merg la Mănăstirea Prislop să viziteze mormântul părintelui obişnuiesc să ducă flori, mai exact crini albi, astfel că, mormântul părintelui este plin cu flori înflorie pe tot parcursul anului.