Una dintre cele mai vechi angajate de la SAJ Iași a făcut dezvăluiri inedite din interiorul sistemului! Mihaela Chelciuc: „Oamenii se răzbună pe cine prind! Suntem jigniți, agresați” – FOTO

Mihaela Chelciuc are 47 de ani, iar de aproape trei decenii este angajată în cadrul Serviciului de Ambulanță Județean (SAJ) Iași. Și-a dorit să devină militar, însă în anul 1996 a ajuns asistentă medicală pe ambulanță, aceasta fiind meseria pentru care crede că a fost făcută

Chiar dacă recunoaște că practică o meserie grea, Mihaela Chelciuc este mândră de ceea ce a reușit să facă în cei 27 de ani de activitate. Își dorește să practice această meserie până la vârsta pensionării, dar este conștientă că pentru ca acest lucru să fie posibil are nevoie de o sănătate de fier și de condiție fizică pe măsură, deoarece provocările pe care le întâmpină asistenții medicali de pe ambulanță sunt extrem de mari.

RomaniaTV

DOCMENTUL care schimbă tot. Derogare pentru majorarea salariilor cu 50%. Cine sunt bugetarii norocoşi

Observatornews.ro

O biblie în care se aflau 13.000 de lei nu a fost atinsă de flăcări, deși bucătăria în care se afla a ars din temelii

Mihaela Chelciuc: „Nu m-aș vedea să fac altceva, toată viața am făcut asta”

Și-a dorit să devină militar, însă în anul 1996 a ajuns asistentă medicală pe ambulanță, aceasta fiind meseria pentru care crede că a fost făcută

Mihaela Chelciuc, una dintre cele mai vechi angajate ale SAJ Iași, a vorbit despre provocările cu care are de-a face frecvent o asistentă medicală pe ambulanță. Femeia se consideră îndrăgostită de meseria pe care o practică. Cu toate acestea, recunoaște că este una grea, pe care nu o poate face oricine, deoarece este nevoie de foarte multă disciplină și stăpânire de sine. Mihaela Chelciuc a explicat că toate situațiile întâlnite în misiunile la care iau parte angajații SAJ Iași sunt traumatizante doar pentru oamenii care nu activează în domeniu. Asistenta a mărturisit că cele mai sensibile misiuni sunt cele în care sunt implicați copii.

„Lucrez din anul 1996 la Ambulanță. Toți din jurul meu spuneau că este o meserie frumoasă, dar asta nu e adevărat. Este o meserie cu satisfacții, dar nu este frumoasă. Mi-a plăcut uniforma, mi-a plăcut regimul militar, mi-aș fi dorit să fiu militar, dar nu m-au primit pentru că eram mică de înălțime. Așa am reușit să ajung la Ambulanță, unde se lucrează tot ca în regim militar. Nu e o meserie frumoasă, lucrăm cu tot felul de oameni, nici nu vă imaginați. Pacienții la care intervenim sunt în tot felul de situații, un om în comă poate să verse, poate să fie cu sfinctere relaxate, nu are cum să fie o meserie frumoasă.

Nu mai spun că, dacă te duci la un pacient căzut de la înălțime, dacă te duci la un pacient din accident rutier, este ceva spectaculos, dar nu este nimic frumos. Cei care lucrează în urgențe sunt pregătiți să vadă toate aceste lucruri, cine nu poate pleacă. Am un copil, iar după ce am devenit mamă și mergeam la solicitări la care erau copii era puțin greu. După ce îmi făceam treaba îmi sunam copilul să văd dacă e bine. Noi plecăm la intervenție cu un diagnostic prezumtiv și mă axez exclusiv pe ceea ce am de făcut acolo. Sunt vieți în joc, eu nu mă gândesc la nimic altceva, nu am voie să greșesc.

Această meserie este doar pentru un anumit fel de oameni, să le zic așa, militari, soldăței în sănătate. Necesită să faci exerciții fizice, trebuie să fii sănătos, să ai condiție fizică, trebuie să ridici targa, să ridici pacienții din șanț. Nu m-am gândit niciodată să renunț la această meserie, dar mă întreb cum o voi putea practica atunci când voi avea 60 de ani, oare voi face față? Nu m-aș vedea să fac altceva, toată viața am făcut asta. Mă gândesc că trebuie să fiu sănătoasă și să am o condiție fizică bună, ca să pot face față, nu pot să mă prezint oricum în fața pacientului, omul ală nu are nicio vină, el are nevoie de un cadru medical sănătos, capabil din toate punctele de vedere”, a declarat Mihaela Chelciuc.

Aparținătorii își revarsă uneori furia pe angajații SAJ

Mihaela Chelciuc, una dintre cele mai vechi angajate a SAJ Iași,  a vorbit despre provocările cu care are de-a face frecvent o asistentă medicală pe ambulanță

Ambulanțierii și asistenții medicali sunt primii care iau contact cu pacienții ce solicită ajutor de urgență, dar și cu aparținătorii lor. De multe ori, misiunea lor este greșit înțeleasă, iar angajații SAJ Iași ajung să fie jigniți și chiar agresați fizic.

„Oamenii se răzbună pe cine prind, mă refer la aparținători. Au tot felul de nemulțumiri, iar noi suntem primii care intră în contact cu ei. Suntem jigniți. La început îmi era mai greu, dar cu vârsta reușești să intri într-o comunicare cu cel din fața ta și să-l convingi că tu ești acolo ca să-i faci bine, nu rău. Când așteaptă ambulanța, timpul trece mult mai greu. Când sunt puși în fața unor situații cu care nu s-au mai întâlnit, aparținătorii s-ar aștepta ca noi să ajungem în câteva secunde.

Sistemul se organizează din ce în ce mai bine, astfel încât să putem să ajungem în timpul în care se poate acorda primul ajutor cu succes. De aceea, când sunt două mașini care așteaptă, lumea trebuie să înțeleagă de ce ambulanța nu s-a dus la o durere de deget. Mașinile alea așteaptă, pentru că s-ar putea ca în următoarele 5 minute să fie un accident. Noi suntem educați să lucrăm în stres, dar e apăsător să fii jignit. Ne-ar fi mai ușor dacă am elimina stresul acesta.

Eu nu am fost agresată fizic, dar am avut o colegă care la un accident rutier a fost agresată pentru că a dat o veste proastă aparținătorului. Aia a fost reacția, degeaba după și-a cerut scuze. Încerci să înțelegi, dar nu poți să fii jignit în fiecare zi”, a mărturisit angajata SAJ Iași.

Colaborarea dintre ambulanțier și asistent medical este extrem de importantă

Mihaela Chelciuc a mărturisit că au existat misiuni la care a ajuns cu întârziere, intervenția fiind îngreunată din cauza zăpezii sau a ploilor

Mihaela Chelciuc a mărturisit că au existat misiuni la care a ajuns cu întârziere, intervenția fiind îngreunată din cauza zăpezii sau a ploilor. De multe ori, pentru a putea să acorde primul ajutor pacientului, s-a văzut nevoită meargă cu aparatura medicală în mână kilometri întregi.

„Există misiuni grele, dar cele mai stresante au fost misiunile la care nu reușeam să ajungem, deoarece fie am fost prinși în zăpadă, fie împotmoliți în noroi. Au fost cazuri în care ploua și nu se putea ajunge cu mașina și am fost nevoiți să mergem 1-2 kilometri pe jos, cu aparatură în mână și cu ochii pe ceas. Am rămas înzăpeziți cu o gravidă și am venit la Iași cu o mașină particulară. Multe dintre mașinile noastre sunt foarte vechi.

Noi transportăm pacienți cu poli-traumă, dacă mașina nu e ok, pacientul este zgâlțâit, noi rezistăm, dar pentru pacienți nu e bine. Se încearcă ca mașinile mai bune să fie trimise la accidente, dar se întâmplă să te întorci de la o intervenție și întâlnești în drum un accident, tu, ca asistent medical, ești pregătit să acorzi primul ajutor, dar trebuie să ai și mașina corespunzătoare.

Am lucrat și în echipaj, dar acum lucrez doar cu ambulanțier. Se merge pe echipaje fixe, așa e protocolul, ca să existe o coordonare între colegi. Nu e neapărat să lucrezi cu același om ani de zile, dar e indicat să existe echipaje fixe. Ai nevoie și de un confort, din punct de vedere financiar, ca să ai mintea limpede, nu poți să vii sub presiune la serviciu”, a explicat asistenta medicală.

În final, Mihaela Chelciuc a transmis populației un mesaj:

„Îmi doresc să vă întâlnesc oriunde, oricând, dar când sunt de serviciu NU. Dar, dacă se întâmplă, aveți încredere! Noi, cei de la Ambulanță, suntem foarte bine pregătiți și suntem oameni cu credință în Dumnezeu”.