Un sat din Iași ascunde o poveste impresionantă. Bătrânii

Un sat din Iași ascunde o poveste impresionantă. Sătenii își amintesc cu nostalgie de vremurile și obiceiurile care existau cu mulți ani în urmă și povestesc cum s-a născut „Plugușorul”. Aceștia retrăiesc amintirile, pentru că tradițiile moldovenești încep să se piardă, iar tinerii nu mai știu cum să se bucure de sărbătorile de iarnă

Cioca-Boca este un sat din comuna ieșeană Șcheia, care ascunde o poveste impresionantă. Oamenii din sat au ajuns să trăiască doar din amintiri și să se bucure doar atunci când revăd fotografiile vechi, pentru că, în zilele de astăzi, obiceiurile încep să se piardă, iar tinerii uită tradițiile specifice sărbătorilor de iarnă. Sătenii mărturisesc că pe vremea lui Ștefan cel Mare, în valea satului era o fierărie și, din cauza zgomotului, toți trecătorii rosteau „CIOC-BOC”, iar numele satului a rămas după rostirile lor zilnice.

Stirile PROTV

Alerta de drone pe litoral a băgat spaima în localnici: „Aveam impresia că ori acum îmi bubuie casa, ori ceva se întâmplă”

RomaniaTV

Anunț despre schimbarea orei de la sfârșitul lui octombrie. Decizia care schimbă tot vine din Statele Unite!

Bătrânii satului Cioca Boca își amintesc cu bucurie despre spiritul sărbătorilor de iarnă, când vedeau la fiecare casă aceeași activitate și mirosea din colțul uliței a var proaspăt și a cozonac

Un sat din Iași ascunde o poveste impresionantă! Cum s-a născut „Plugușorul” la Cioca-Boca

o poză din apropierea fierăriei de la Cioca Boca

Toate poveștile au prins viață în valea satului, unde un bătrân avea o fierărie

Chiar dacă mulți merg în Ajunul Anului Nou cu uratul, puțin știu că „Plugușorul” s-a născut în satul Cioca-Boca din județul Iași. Toate poveștile impresionante au prins viață la fierăria din valea satului, deoarece acolo se adunau cei mai mulți oameni și făceau toate planurile pentru baluri și petrecerile ce urmau să se țină.

„De pe vremea lui Ștefan cel Mare, în valea satului, străbunicul meu avea o fierărie și toți oamenii mergeau acolo. Era o gălăgie foarte mare, iar toți care treceau pe stradă rosteau «cioc-boc» și a rămas numele satului Cioca-Boca, pentru că înainte se numea Lunca Șcheie. Tot de aici a pornit și ideea urăturii”, povestește Bogdan Doloi, un sătean.

Deși are numai 55 de ani, bărbatul spune cu bucurie că a ascultat de la bunicii săi poveștile despre satul în care și astăzi locuiește pentru a încerca să mai păstreze măcar o firmitură de tradiție. În trecut, oamenii, când veneau la fierărie, aveau tot felul de discuții care îi relaxau și, pentru că urma să treacă anul, s-au gândit la o urătură ce a rămas nemuritoare. Aceștia nu cunosc cu exactitate autorii, pentru că nu mai sunt de foarte mulți ani printre noi.

„La fierărie veneau cei mai mulți oameni și acolo s-a născut «Plugușorul». Străbunicul meu era prieten cu toți oamenii din sat și se adunau la el. Într-o după-amiază au venit vreo 10 oameni la fierărie, cât el lucra și, stând de vorbă despre anul care urma să treacă, au început să spună câte o rimă și câte un cuvânt până s-a compus «Plugușorul».

Pentru că la cai se puneau clopoței ca să se audă când trece vreo căruță și fiindcă se potcoveau cai la fierărie a rămas că cine merge cu «Plugușorul» să anunțe cu clopoțel. Au trecut foarte mulți ani de atunci și oamenii care au prins aceste vremuri nu mai sunt printre noi. Aceste obiceiuri ne bucurau până la Bobotează”, mai spune Bogdan Doloi, plin de nostalgie.

Sătenii ce au prins vremurile frumoase ne-au zis cum s-a născut Plugușorul și ne-au povestit despre tradițiile moldovenești, care erau așteptate cu entuziasm

Bătrânii trăiesc din amintirile care nu vor muri niciodată: „Din ajun și până la Bobotează mergeam din casă în casă”

În trecut, oamenii când veneau la fierărie, aveau tot felul de discuții, care îi relaxa, iar pentru că urma să treacă anul, s-au gândit la o urătură, care a rămas nemuritoare

Bătrânii satului Cioca-Boca își amintesc cu bucurie de spiritul sărbătorilor de iarnă, când vedeau la fiecare casă aceeași activitate și mirosea a var proaspăt și a cozonac din colțul uliței. Aceștia destăinuie că toți participau la treburile de dinainte și așteptau cu bucurie să vină zilele de sărbătoare.

„Ne pregăteam de sărbători cu o lună de zile înainte. Ne ajutam părinții la curățenia pentru Crăciun, fiindcă urmau să vină preotul și vecinii în vizită. Trebuia să se simtă miros de var proaspăt și de bucate tradiționale. Băteam covoarele, spălam pereții, îi văruiam, dădeam cu vopsea și apoi începeam pregătirea mâncărurilor. După mergeam la sala de joc și repetam dansurile. Ne scoteam costumele din pod, le spălam și așteptam să le îmbrăcăm”, mărturisește Vasile, un bătrân cu vârsta de 78 de ani.

Oamenii începeau obiceiurile tradiționale din dimineața Ajunului Anului Nou și mergeau prin câteva sate, din casă-n casă. Aceștia începeau cu primăria din comună și ulterior, după ce primeau aprobare de la primar, se duceau către celelalte case și nu se mai opreau până la Bobotează.

„Pe data de 31 decembrie ne trezeam de dimineață și ne îmbrăcam în straie tradiționale sau în costume și mergeam la primărie, unde făcea fiecare câte un obicei. Apoi, domnul primar ne dădea hârtie scrisă și începeam să urăm fiecare casă din toate satele apropiate, iar pe aproape de Bobotează ne întorceam acasă. La unele case ne opream să mâncăm, să bem și să ne odihnim câteva ore, iar apoi porneam din nou la drum”, adaugă bătrânul, cu fericire.

Acest sat din Iași ascunde o poveste impresionantă. Sătenii ce au prins vremurile frumoase ne-au zis cum s-a născut „Plugușorul” și ne-au povestit despre tradițiile moldovenești, care erau așteptate cu entuziasm. Acum, bătrânii spun cu lacrimi în ochi că tinerii încep să uite de adevăratele bucurii ale sufletului și de obiceiurile specifice.

Opriți Plugul

Aho, aho, flăcăi voinici,
Opriți plugul chiar aici,
La această casă frumoasă,
Fie gazda sănătoasă,
S-aibă bucate şi vin pe masă
Şi mai multe plăcinţele –
Să gustăm şi noi din ele,
Trageţi roată, măi, flăcăi,
Şi strigaţi odată:
Hăi! Hăi!

De urat am mai ura,
Frică ni-i c-om înnopta,
Căci venim din depărtare,
Drumu-i lung, omătu-i mare,
Noi suntem de la Cioca-Boca,
Unde fac măliga cât nuca.
Şi-o păzesc 12 cu măciuca
Şi 13 cu bicele –
Să n-o mănânce furnicile.
Şi pe dealuri, şi pe văi,
Îndemnaţi, măi, voinici:
Hăi! Hăi!

Ş-apoi hopuri, hopurate,
La mulţi ani cu sănătate!
Dar şi hopuri, hopurele,
La mulţi ani cu viorele.
Busuioc verde pe masă,
Fii, stăpână, sănătoasă!
Busuioc verde stiblos,
Fii, stăpâne, sănătos!
Foaie verde busuioc,
Rămâi, gazdă, cu noroc.
Urătura de vă place,
Daţi un colăcel încoace.
Peste dealuri, peste văi,
Să luăm colacul, măi,
Şi mai strigaţi:
Hăi! Hăi!