Un jurnalist întors în ţară după cinci ani petrecuţi în Marea Britanie a decis să părăsească din nou România după experienţa unui an de zile trăit acasă, una pe care o califică drept traumatizantă.
Octavian Herţa a devenit popular datorită comentariilor sale, a observaţiilor şi analizelor publicate pe contul său Facebook, în care relata despre viața românilor de peste hotare, el însuși locuind în acea perioadă în Marea Britanie.
Octavian Herţa a plecat în UK în urmă cu şase ani, după ce a lucrat ca jurnalist la mai multe publicaţii locale şi naţionale. În Marea Britanie s-a reprofilat, iar anul trecut, ca pe mulți alții, pandemia l-a făcut să revină acasă cu speranţa că îşi poate clădi un viitor aici alături de soţie.
După un an în care a experimentat din plin întoarcerea acasă, cu tot ceea ce înseamnă mentalitatea românilor, corupţia, birocraţia, creșterea preţurilor etc. a decis să pună punct acestei aventuri a cărei factură de plată s-a dovedit a fi una exorbitantă, și nu doar pe plan financiar.
S-a decis să plece din nou în Anglia. Nu înainte însă de a face un rezumat a ceea ce a însemnat pentru el ultimul an trăit în România…
”Mai sunt câteva zile şi se împlineşte anul de când m-am întors în România, după cinci ani de locuit în Anglia. Nu vă grăbiţi să mă felicitaţi, nu-i mare lucru de sărbătorit.
Ba din contră, mă gândesc să organizez un priveghi pentru purcoiul de bani pe care l-am cheltuit de când am venit acasă, fie-i ţărâna uşoară. Nici nu mai am lacrimi de când îi tot jelesc.
România e cea mai bună ţară pentru cheltuit bani. Zici că-i sugativă, jur, cum pui piciorul aici, cum încep să-ţi zboare firfireii din buzunare. E nenorocire.
Cred că ţara asta, când era mică, voia să se facă Dubai atunci când va fi mare. Cu oricâţi bani ai veni de dincolo, aici constaţi că eşti sărac”, a mărturisit bloggerul pe contul său de socializare.
Deşi născut în Piteşti, Octavian Herţa s-a stabilit în Râmnicu Vâlcea, oraş care și-a câștigat renumele de capitală mondială a escrocheriilor online – ”Hackerville”.
”Nu că ne-am fi întors noi cu milioane, dar nici n-am venit cu mâinile în fund. Ei bine, am constatat că eram mai bogaţi în Londra decât în Râmnicu Vâlcea.
Sunt mai multe Rolls-uri şi Bentley-uri pe km pătrat în Vâlcea decât în Kensington, Holland Park şi Hampstead la un loc.
Şeicii ghetoului, pe cuvânt dacă vă mint. La prima vedere, zici că-i o sărăcie de oraş (bine, chiar e, dar mă ajută pe mine să ajung undeva cu textul ăsta)”.
O situaţie care s-a petrecut în ultimele trei decenii pe fondul distrugerii industriei, ca în întreaga ţară, ”mâncată de şacalii locali, cot la cot cu jupânii care s-au perindat prin guvernele – dezastru ale ultimelor trei decenii…”, mai spune Herţa.
El cataloghează Râmnicu-Vâlcea drept ”oraşul lui Ali Baba şi al celor 40 de hoţi” printre care susţine că se numără ”politicieni, oameni de afaceri şi interlopi (de multe ori, 3 în 1), în frunte cu stăpânul inelelor, Faraonul”.
Despre o parte a localnicilor jurnalistul spune că îi par c-ar fi ”cetăţeni inconştienţi”, ”loviţi de sindromul Stockholm… Cu cât sunt violaţi mai tare, cu atât de bucură mai mult şi mai vin pentru încă o tură”.
Potrivit descrierii făcute de Octavian Herța, Râmnicu Vâlcea pare un pol al sărăciei în care şi-au dat întâlnire bogătaşii planetei, printr-o eroare a navigatorului GPS:
”Toate blocurile alea comuniste, cu faţade gri, par plantate la derută, de paravan. În schimb, printre ele colcăie maşinile de lux: Lamborghini, Rolls – Royce, Maserati, Bentley – toate mărcile bengoase care v-ar trece prin cap.
Zici că-i ceva reuniune a miliardarilor din Dubai, organizată la Râmnicu Vâlcea pentru că i-a dat cuiva eroare în Google Maps atunci când a trimis invitaţiile de participare”.
În realitate este vorba de maşini care aparţin unor localnici catalogaţi drept: ”Bombardieri, spălători de bani pentru clanurile de interlopi, politicieni, oameni de afaceri abonaţi la banul public, paparude botoxate şi siliconate, care şi-au scos păsăricile la produs prin toate bordelurile Europei.
Vă daţi seama cum te simţi când vii din Londra, Tokyo sau New York pe strip-ul din Râmnicu Vâlcea City? Ca ultimul sărac, vă spun io”, remarcă jurnalistul.
Despre Râmnicu-Vâlcea, Octavian Herţa spune că este ”controlat de interlopi şi politicieni de carton”:
”Un fel de Medellin, cu sute de Escobari pe care nu-i deranjează nimeni din furăciuni. În loc de favele, ghetouri. În loc de trafic cu cocaină, combinaţii imobiliare. Mecanismul perfect prin care se produc bani pentru vile de lux, vacanţe exotice, maşini scumpe şi campanii electorale cumpărate om cu om.
Ciclul ideal, în care banii sunt păstraţi în aceleaşi mâini ce se spală una pe alta, în care săracii devin mai săraci, iar bombardierii politici şi de cartier devin adevăraţi lorzi ai şmecheriei olteneşti”.
Experienţa întoarcerii în ţară l-a determinat să facă o comparaţie şi să înţeleagă nu doar diferenţele, ci şi asemănările neaşteptate dintre o mare metropolă a lumii, Londra, şi un orăşel de provincie din România.
”Am început să cheltuim. Am realizat destul de repede că în ritmul ăla urma să rămânem destul de repede fără bani. Mâncarea din ce în ce mai scumpă, facturile din ce în ce mai mari, motorina la preţuri exorbitante.
Ne uitam cu groază la sutele de lei lăsate în supermarket, în schimbul cărora plecam acasă cu câteva plase destul de anemice. Fără să vrem, am început să comparăm viaţa pe care o avuseserăm în Londra cu cea din Râmnicu Vâlcea. Cu excepţia chiriei (pe care nu o mai plăteam), totul era parcă la fel de scump (ori mai rău) ca acolo”, a observat Herţa.
Numai că, în ciuda preţurilor asemănătoare nivelul de trai dintre cele două oraşe este total diferit.
”În Londra măcar făceam bani cât să nu ne facem griji pentru traiul de zi cu zi. În Râmnicu Vâlcea (ca în mai toată România), doar cheltuielile rămân ridicate. Veniturile au suferit o mutaţie de creştere şi au rămas pitice”, remarcă blogger-ul.
Pornind de la propria experiență, Octavian Herţa a analizat şi situaţia românului de rând.
”Între noi fie vorba, nu ştiu cum se descurcă miile de familii cu salarii de mizerie. Şi nu o spun doar aşa, ca să mă aflu în treabă. Totul e scump aici, de la utilităţi, la mâncare şi transport.
Am făcut un calcul sumar: tot ce înseamnă venit sub 1.000 euro pentru o familie, înseamnă sărăcie cruntă. Fără rate la bănci sau alte obligaţii. Nu, doar cheltuielile cu asociaţia, gazul, curentul, telefonul, internetul, mâncarea, hainele.
Din păcate, multe familii trăiesc sub nivelul ăsta. În Râmnicu Vâlcea (ca şi în alte oraşe sărace, în care nu au intrat investiţii) sunt încă oameni care lucrează pe 1.500 de lei, dacă-i văd şi p-ăia. Îmi spunea astăzi cineva că lucrează 12 ore pe zi în frig pentru sub 2.000 de lei. Plus sâmbăta şi duminica. Horror”, a concluzionat bloggerul.
Noile scumpiri l-au făcut să întrezărească haosul spre care pare să se îndrepte lumea: „
”Mă uit în jurul meu: facturi de 1.500 – 2.000 de lei la gaze, de 800 – 1.000 lei la curent, motorina la peste 7 lei/litru, mâncarea din ce în ce mai scumpă (se vorbeşte deja despre dublarea sau chiar triplarea preţurilor în lunile care urmează, pe fondul exploziei preţurilor la energie, dar şi a altor factori), corupţie, instabilitate economică”
În luarea deciziei de a părăsi din nou România l-au ajutat şi părerile altor expatriaţi reveniţi acasă:
”Discut cu amici, care s-au întors ca şi mine, acum un an sau doi, crezând că vor găsi o viaţă mai bună, iar acum se gândesc să se întoarcă de unde au venit. Cumva, toţi credeam că ne va fi mai bine acasă. Nu ştiu, poate că unora le e, chestia asta ţine mult şi de contextul personal. Pentru noi, însă, dar şi pentru mulţi alţii, România nu mai e acasă”
El mai constată că ţara de origine: ”A devenit un spaţiu şi mai ostil decât înainte, în care doar şmecheria este pusă la mare preţ, în care doar bogaţii îşi mai pot permite să trăiască…
Ştiu doar că am încercat să-mi regăsesc căminul aici şi nu am descoperit decât un oraş în care sărăcia e la ea acasă, în care banii se fac greu şi se termină până la sfârşitul lunii, în care nu poţi face economii, în care nu poţi da înainte”.
Octavian Herţa spune că tot ce a trăit în ultimul an în România reprezintă o lecţie pe care nu regretă că a trăit-o:
”Asta e, am încercat. Poate că am greşit pe undeva, nu contest asta. Poate că am avut aşteptări, în condiţiile în care ar fi trebuit să am doar îngrijorări. Poate nu m-am străduit destul, poate nu am avut răbdarea de a mă readapta stilului de viaţă românesc.
Ştiu însă un lucru: pentru mine, aventura întoarcerii acasă se va termina curând. Nu-mi pare rău că i-am dat o şansă. Dacă n-aş fi făcut-o, probabil aş fi regretat toată viaţa. Vă las pe voi, cei care încă mai credeţi în ”visul românesc”, să continuaţi povestea. Mie mi-a ajuns”
În câteva zile se va împlini un an de când a revenit în România. ”Îl voi aniversa cum se cuvine, fără lacrimi ori entuziasm, ci mult mai banal, aşa cum merită, de altfel. Cu un bilet de avion către Londra. Doar dus. De data asta, pe bune”, a conchis bloggerul.