Un pictor din Iași transpune frumusețea satului tradițional pe pânză

Gheorghe Ciobanu, un pictor naiv, în vârstă de 79 de ani, din Bălțați, a vândut mii de lucrări peste tot în lume. Bărbatul a avut expoziții atât în țară, cât și în străinătate, compozițiile sale fiind inspirate din frumusețea și simplitatea vieții satului. Gheorghe Ciobanu a mărturisit că multe dintre tablourile lui sunt inspirate din opera lui Vincent Van Gogh, acesta fiind pictorul său preferat

Gheorghe Ciobanu a lansat, până acum, trei albume care cuprind cele mai frumoase compoziții ale sale. Cel de-al treilea album este mai special, deoarece în acesta apar poezii și texte semnate de pictorul din Bălțați. Una din picturile lui Gheorghe Ciobanu a apărut în manualul de Limba și literatura română pentru clasa a V-a.

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră

Reprezentanții editurii l-au contactat pe bărbat ca să-i mai ceară și alte picturi. Gheorghe Ciobanu este de părere că anumite compoziții de-ale sale cuprind șotii și întâmplări care sunt bune pentru copii, deoarece le dezvoltă creativitatea și iubirea pentru viața trăită la țară. Apărând în manuale, o să le dea copiilor un pic de curaj, o să-i ajute să depășească stările de amorțeală și de lâncezeală.

Gheorghe și-a descoperit pasiunea pentru pictură încă din primii ani de școală

Gheorghe Ciobanu se declară îndrăgostit de lumea satului, pe care alege să o transpună în tablourile sale pe care le vinde în întreaga lume. Bărbatul și-a descoperit pasiunea pentru pictură încă din primii ani de școală, dar nu a luat niciodată lecții, rămânând un pictor naiv. Cu toate acestea, a avut mereu dorința de a progresa, iar succesul nu a întârziat să apară.

„Eu m-am născut la țară și mi-a plăcut acest mediu țărănesc. Când eram copil, mă jucam pe strada satului, de-a ascunselea, furam cireșe. Ca să merg la școala profesională am ieșit din satul meu, asta era în perioada comunistă, acolo era un fel de armată și a început să-mi fie dor de satul meu, unde făceam tot felul de șotii. La școala de la oraș era alt regim, categoric, educație și disciplină.

Eu ziceam că orașul e fantastic. Când am ajuns să trăiesc în oraș am văzut că mâncarea era puțină, elevii mai mari îi băteau pe cei mici, atunci am văzut că satul e altceva. Eu am rămas un țăran și pe dinăuntru, și pe dinafară. Din amintirile mele, am început să schițez niște treburi, nu eram cel mai bun la carte, dar eram bun la cioplit, eu eram dulgher parchetar, meseria lui Sfântul Iosif.

De fapt, nu am început să desenez când eram la profesională, totul a început în clasa I, când dascălul a încercat să ne învețe să desenăm o carte, o cutie de chibrituri sau o floare. Am putut să mă exprim cumva prin desen, că pe atunci nu pictam. Mult mai târziu, după ce am terminat armata, mi-am căutat un soi de gașcă de prieteni care aveau aceleași preocupări ca mine.

Fiind destul de bun la desen, m-am trezit într-un grup de tineri care se întâlneau periodic și pictau. La început mi se părea că eram pe locul 7-8. Așa s-a născut în mine dorința de a progresa, era vorba și de orgoliu. În generală, eu eram cel mai bun de la mine din clasă la desen, iar acum nu mai eram printre primii. După aceea am făcut școala de maiștrii militari, câștigam un pic mai bine, eram șeful tâmplăriei, croitoriei și vopsitoriei, aveam tot ce îmi trebuia, pânze, vopsele și lemn pentru rame, așa am simțit că din coadă am ajuns cel mai bun.

Nu a fost chestia de ambiție, ci de a exprima frumusețea revelată de Dumnezeu. Ce vedeți dumneavoastră în atelierul meu este reacția mea la darul de frumusețe al lui Dumnezeu”, a declarat Gheorghe Ciobanu.

Gheorghe Ciobanu: „Lucrez toată ziua fără să obosesc și fără să mă plictisesc”

Gheorghe Ciobanu își amintește și acum de prima sa expoziție internațională din Elveția, când a reușit să vândă o mulțime de tablouri și să câștige în jur de 800 de milioane de lei. Dacă atunci era mai tânăr și avea nevoie de bani pentru a-și întreține familia, acum, Gheorghe nu mai pune atât de mult accent pe câștigurile materiale, ci se simte mai împlinit atunci când vede că munca sa este apreciată de către cei care aleg să-i cumpere tablourile.

„Eu am trăit într-o sărăcie cruntă, tata era nevăzător, nu aveam nici de unele. A trebuit să muncesc foarte mult, dar viața m-a scos din această sărăcie. Pictura și sculptura mi-au adus niște împliniri pe care nu credeam să le simt. Dacă altădată scopul meu era să câștig cât mai mulți bani, așa cum s-a întâmplat cu prima expoziție din Elveția, când o elvețiancă de o frumusețe rară m-a chemat, m-a ținut acasă la ea și ținea evidența comenzilor.

Am câștigat atunci în jur de 800 de milioane de lei, care erau bani pentru mine, un maistru militar care vindea un tablou cu maximum 50 de dolari. Acum s-a schimbat treaba. Dacă vrea cineva să cumpere o sculptură sau un tablou de la mine, mă uit la el nu ca să văd câți bani îmi dă, ci să observ bucuria lui, cât de mult îi place ceea ce fac eu. În momentul în care eu pictez pentru bucuria semenilor, nu numai că pun foarte multă atenție, dar pun și iubire, iar tabloul nu are cum să nu fie apreciat.

Eu lucrez toată ziua fără să obosesc și fără să mă plictisesc. Pictura te apropie de Dumnezeu, te face să trăiești în prezent. Când am început să pictez, am avut foarte multe tablouri pentru care primeam destul de mult și nu am vrut să le vând, dar până la urmă, în etapa creației mele am ajuns să concep tablouri mult mai bune, dar nu mai aveam bani de pânze și pictam peste tabloul pentru care mi se oferise bani frumoși.

Majoritatea celor care mă critică îmi spun că eu fac niște compoziții planetare, create cu multă chibzuință și doar mă dau naiv”, a precizat pictorul din Bălțați.

Genoveva Popa: „Ca în orice altă îndeletnicire, cu cât o faci mai mult, cu atât o faci mai bine, dar contează foarte mult talentul”

Aproape toți membrii familiei lui Gheorghe Ciobanu se ocupă acum de pictură. Gheorghe Ciobanu a dezvăluit că mai întâi și-a învățat soția să picteze, iar, în scurt timp, femeia a reușit să vândă mai multe tablouri decât el. Inspirată de operele tatălui său, Genoveva Popa, în vârstă de 42 de ani, a ales să se dedice și ea acestei arte. Femeia pictează tablouri inspirate din viața satului, compozițiile sale fiind pline de vervă și culoare. Picturile familiei sunt vândute la Muzeul Țăranului Român, la Muzeul Satului sau în cadrul expozițiilor personale.

„Am fost înconjurată constant de pictura tatălui meu, încă din copilărie am deschis ochii printre tablourile lui și poveștile pe care eu mi le cream erau legate de personajele sau locurile din picturile lui. Ușor, ușor am început și eu să pictez, în dorința de a-l imita. Îmi aduc aminte că m-a încurajat foarte mult să pictez, dar nu am avut un avânt nebunesc, deoarece presupunea multă muncă, multe ore petrecute în atelier, iar eu eram copil, îmi doream să mă joc.

Cu timpul am început să admir această chemare spre artă a părinților mei și am zis că poate ar trebui să reîncerc să mă dedic picturii, mai ales că acum am ceva mai mult timp liber. Acum vreo 6 ani am început să pictez din nou și să particip la expoziții naționale. Încerc să dedic 2-3 ore pe zi picturii, dar asta pe bucățele. Dacă nu ai inspirație, te chinui, îți găsești inspirația în artă, dar asta necesită timp și analiză. Îmi ia în jur de 2-3 zile să finalizez o pictură”, a declarat Genoveva Popa.

Genoveva Popa este extrem de încântată că și fiica sa, în vârstă de 12 ani, are o aplecare pentru pictură. Fetița a participat la mai multe concursuri de pictură, iar rezultatele obținute au motivat-o să ducă mai departe pasiunea familiei.

„Materialele mi le cumpăram din Iași, dar mai nou mi le iau din Anglia, calitatea e mai bună, iar prețurile sunt mai mici ca la noi. George, soțul meu, lucrează în Anglia și ne aduce de acolo materialele de care avem nevoie pentru pictură. Particip și la expoziții, le și vând, e o modalitate de a mă motiva, până la urma urmei nu pictez pentru a vinde, dar, când văd că tablourile mele sunt cerute și admirate, am un stimul mult mai puternic ca atunci când le țin în casă și mă uit doar eu la ele.

Am doi copii, fetița mea a început să picteze și sunt foarte mândră de ea, într-adevăr, duce mai departe talentul familie. A participat la concursuri naționale, mi-aș dori mai multe competiții, deoarece o motivează foarte mult premiile câștigate. Ca în orice altă îndeletnicire, cu cât o faci mai mult, cu atât o faci mai bine, dar contează foarte mult talentul.

Eu am crescut pe lângă tata, care spunea că unu la sută ai nevoie de talent, restul e muncă, dar nu sunt sigură că e chiar așa, munca face foarte mult, dar talentul își spune cuvântul”, a declarat Genoveva Popa, fiica lui Gheorghe Ciobanu.