Laura Mareș este prima femeie alpinist din România care a urcat pe vârful Ama Dablam (munții Himalaya) și pe Gasherbrum II, zis și GII (Pakistan). Ieșeanca, medic oftalmolog de profesie, pregătește o nouă expediție. Până în momentul de față, aceasta a urcat trei vârfuri cu altitudini de peste 8.000 de metri. Totul a început în urmă cu 20 de ani, când Laura Mareș a citit mai mule cărți despre munte, ascensiuni, alpiniști, toate legendele din domeniu, gândindu-se că ar fi minunat ca la vârsta de 40 de ani să cucerească Kilimanjaro. Mai târziu a găsit un anunț despre o agenție care organiza o expediție pe Elbrus, cel mai înalt vârf al Europei, astfel că și-a dat seama că ar fi o primă încercare bună. De atunci, viața medicului s-a schimbat, cei mai impunători munți de pe planetă fiind străbătuți
Prima femeie care a cucerit vârful Ama Dablam este o ieșeancă, medic oftalmolog la Spitalul „Sf. Spiridon”. Laura Mareș a început ascensiunile în anul 2013, dar pasiunea sa pentru munți este veche.
„Totul a început cu mulți ani în urmă, poate 20, când am început să citesc despre munte, ascensiuni, alpiniști. Un vis îndepărtat era să urc, la 40 de ani, pe Kilimanjaro. Am găsit, în ianuarie 2013, un anunț despre o agenție care organiza o expediție pe Elbrus, cel mai înalt vârf al Europei (5.642 m) și m-am gândit că ar fi o bună încercare, înainte de Kilimanjaro.
Așa a început totul… Mi-am găsit un antrenor personal, i-am spus ce plan am și cu șase luni înainte am început să mă antrenez. Mi-am luat echipament, am anunțat familia că am un proiect personal, să plec în Caucaz, iar în iulie am plecat. Nu cunoșteam pe nimeni din grup.
Am urcat pe Elbrus, apoi, în anul următor, pe Mont Blanc și pe Kilimanjaro. Restul a venit cumva de la sine. Am cunoscut oameni cu aceeași pasiune, am descoperit că prefer ascensiunile mai tehnice, am început să selectez turele și proiectele”, a povestit Laura Mareș.
Povestea ieșencei Laura Mareș, prima femeie din România care a ajuns pe Ama Dablam și Gasherbrum II
Ieșeanca Laura Mareș, în vârstă de 48 de ani, se poate mândri cu o serie de realizări sportive. Alpinista a fost premiată de două ori de către Federația Română, aceasta fiind prima femeie care a ajuns pe vârful Ama Dablam din munții Himalaya, dar și pe Gasherbrum II (GII) din Pakistan. Atât ea, cât și coechipierul său, Justin Ionescu, au reușit să cucerească cele mai mari vârfuri fără porteri de altitudine sau oxigen suplimentar.
„Sunt prima femeie din România care a urcat pe Ama Dablam (6.812 m) și GII, în Pakistan (8.035m). Astea ar fi recordurile. Următoarea expediție va fi la Makalu, care este aproape al cincilea vârf din Himalaya, are 8.481 m.
Ca să urci fără oxigen cred că trebuie să ai și o genetică bună, contează și asta, contează expunerea repetată la altitudine. Cu cât mergi în mai multe expediții, cu atât climatizarea e mai ușoară, e o întreagă strategie. Înainte se mergea cu tuburi de oxigen, dar atunci nu exista atâta tehnologie.
Acum, alpiniștii de valoare, să spun așa, merg fără oxigen. Sper să reușesc să urc și alți munți fără oxigen, deocamdată am reușit să fac asta doar pe GII”, a declarat Laura Mareș.
În ceea ce privește Gasherbrum II, prima tentativă a echipei Laura – Justin de a urca a fost în urmă cu doi ani, înainte de pandemie, în 2019.
„Ne-am întors atunci din drumul spre vârf, de la aproximativ 7.800 m, din cauza riscului foarte mare de avalanșă. În vara lui 2021 am reușit. Gasherbrum II face parte din clubul select al celor mai înalți 14 munți ai lumii. Anul trecut, la GII mi se părea că văd totul, priveliștea… simțeam o ușurare după un așa efort. Pe de altă parte, era și stresant pentru că nu știi cum să cobori mai repede, oricând se poate strica vremea.
Am stat pe vârf un sfert de oră, am făcut repede niște poze, niște filme și n-am știut cum să plecăm mai repede. Acolo e zona morții, nu te poți relaxa, nici n-am putut să sun acasă. Ei au știu că am ajuns după GPS, când am coborât i-am sunat. GPS-ul trimite locația din 10 în 10 minute. Am o fetiță în clasa a VIII-a, sunt toți îngrijorați, mama foarte tare.
Atâtea săptămâni nu e ușor, dar s-au obișnuit, știu că merg măcar într-o expediție mare pe an. În viața de zi cu zi sunt medic oftalmolog, am o familie minunată și încerc să îi insuflu fetiței mele dragostea pentru mișcare, sport și munte. Următoarea mea expediție va fi a patra, la 8.000 de m”, a adăugat Laura Mareș.
Cum arată viața unei femei alpinist
În cazul sportivei, de cele mai multe ori, pasiunea a învins frica. Deși a avut momente în care i-a fost greu, nu a renunțat.
„Pe munte îți cunoști limitele fizice și emoționale, limite care trebuie depășite la fiecare pas. La vârf e frig, noapte, te întrebi uneori de ce ești acolo. Sigur au fost și momente în care mi-a fost greu, dar am mers mai departe. E o pasiune și cred că atunci faci totul ca să iasă. Pleci undeva pe la 21:00, mergi toată noaptea, dimineața e cel mai frig, tot continui să mergi și trebuie să ajungi pe vârf, ziua, să ai timp să te întorci pe lumină în tabără.
Trebuie să-ți faci apă tot timpul, trebuie să topești zăpadă la butelie și să bei măcar trei litri de apă pe zi. Dacă nu ești hidratat, poți să mori, e mai important să bei apă decât să mănânci, însă îți scade pofta de mâncare. Teoretic trebuie să și mănânci mai mult pentru că poți pierde și 10-15 kilograme în urma unei expediții, am colegi care pierd și câte 20.
Nu e vorba de îngrășat sau slăbit. Cu cât ai mai multe kilograme cu atât îți cari mai greu greutatea propriului corp. Cel mai mult se stă plecat când pleci la vârf pentru că nu te mai întorci, mergi dintr-o tabără în alta, dacă sunt amenajate. Durează trei-patru zile să urci și apoi să cobori. Cel mai mult am fost plecată cinci săptămâni. De exemplu, pe Ama Dablam am stat trei pentru că e o altitudine mai mică.
Mergi ore în șir, câte nouă ore ca să oprești o singură dată, de asta nici nu avem foarte multe poze și filmări. N-ai timp de așa ceva, nu-ți permiți, e un întreg proces să-și scoți telefonul, să nu pierzi ceva”, a menționat Laura Mareș.
Săptămânal, medicul oftalmolog se antrenează pentru a putea face față munților.
„Antrenamentul se face tot timpul, nu se oprește niciodată, nu există un anume timp. Pentru un munte atât de înalt trebuie să te antrenezi măcar cu un an înainte. Eu fac între 3-5 antrenamente pe săptămână, însemnând tonifiere generală, scări la stadion, alergat, mers la munte și alergare prin pădure, cam câte două ore. Trebuie să-mi găsesc săptămânal timp pentru aceste antrenamente”, a menționat Laura Mareș.
În plus, costurile expedițiilor au fost suportate de ei în cea mai mare parte. Statul nu îi susține în vreun fel, iar sponsorii sunt puțini.
„Pentru o expediție poți cheltui și câte 30.000 de euro. Echipamentul îl am pentru că l-am luat în timp, dar pornește de la 5.000 de euro. Este vorba de costum de puf, bocanci, strict echipamentul pentru altitudine. Trebuie și sac de dormit, sac pentru taberele de bază. Nu le-am luat niciodată pe toate la un loc. Când am plecat la 8.000 m mi-am luat doar bocancii, aveam deja costumul.
Am niște sponsori care sunt ai mei, niște relații personale, un grup mic de firme care an de an mi-au dat mai mult sau mai puțin. Niciodată nu am avut suma totală. Autoritățile locale sunt de groază, e complicat să aplici la un proiect, cel mai simplu e cu un contract de sponsorizare, cu firme private”, a precizat Laura Mareș.
Pasionații acestui sport extrem pot urmări poveștile impresionante ale femeii alpinist Laura Mareș, respectiv ale echipei Laura – Justin, pe blogul https://lauramares.ro/.
Felicitari, remarcabil ceea ce reușiți să faceți, succes mai departe!
Fellicitari dna doctor!