Un fost angajat al fiţuicii RepoterIS a făcut dezvăluiri halucinante despre marele „deontolog” şi infractor Gabriel Gachi. Încet, încet iese la iveală adevărul despre acest personaj patetic, care în faţa oamenilor se înfăţişează ca un protector al societăţii civile şi deţinător suprem al adevărului, dar în realitate nu este decât un şantajist mărunt care tot ce ştie să facă este să îşi urmărească interesele meschine.
„Timp de 10 luni, în condiţiile în care mulţi pariau doar pe jumate, am colaborat cu ziarul numitului Gabriel Gachi, da, cel care a dezlănţuit anchete fluvii pe malurile Bahluiului şi a mutat timp de vreo 6 ediţii nişte stâlpi de pe o parte pe alta a gârlei îndiguite. De două ori pe săptămână, o mână de oameni de presă, cooptaţi de Gachi de prin redacţiile Iaşului, ne adunăm în incubatorul insalubru în care se cloceau ideile ReporterIS, din subsolul unuia dintre cele trei blocuri gălbejite din Piaţa Unirii. Pereţii, care nu suferiseră nicio spoială, mai păstrau încă damf-ul de Merlot şi Babanu al cramei ce funcţionase înainte acolo. De cele mai multe ori, acest miros de beţie era dublat de un miros de tutun stătut şi de sticle de bere aruncate în neorânduială prin cameră de 5×6, semn al unor pasionale nopţi de poker. O singură dată am fost vizitaţi de o echipă de măturărese care s-au oferit să igienizeze periodic buncărul. Nu şi-au făcut, însă, simţită prezenţa niciodată de atunci, semn al unei incalificabile zgârcenii şi lipse de respect faţă de angajaţi din partea mogulului GG. Singurul Oxigen agreat de Gachi în redacţie era cel al lui Zamosteanu. Trecând peste puturoşenia unui astfel de spaţiu, peste asigurări neplătite sau peste promisiunile de premiere, am rezistat timp de 10 luni în această redacţie de dragul echipei şi a presei care se făcea acolo, una chiar de calitate, dacă nu ar fi fost unele derapaje. Cu timpul, lucrurile au început să degenereze. Frustrările lui Gachi au început să se traducă prin jigniri gratuite adresate tuturor reporterilor, iar dorinţa instinctuală de parvenire să ia forma propagării unor presiuni şantajiste prin intermediul angajaţilor. „Tu îl ştii bine pe afaceristul X, din câte ştiu. Du-te şi vorbeşte cu el şi spune-i să dea şi el nişte bani acolo, pentru cauză. Nu mulţi, acolo vreo 300-400 de lei pe lună şi nu avem treabă cu el. Aşa se face peste tot”, mi-a spus într-o după-amiază, înainte se şedinţa de redacţie. Practic, individul sugera, nici mai mult nici mai puţin, decât stoarcerea unei taxe de protecţie de la un afacerist sau altul, primind la schimb cuvântul sau că X sau Y nu se vor regăsi în anchetele Reporter de Iaşi. Gabriel Gachi are calitatea de a se face credibil, dar oare care potlogar uns cu nişte alifii ale şcolii sau ale vieţii, nu capătă dexteritatea de a face victime printre naivi?
În cele 10 luni de zile, au fost cazuri în care reporterilor li s-au imputat sume de ordinul a mii de lei pe lună pentru depăşiri de costuri la telefoane, fără nicio decizie de imputare sau chitanţe pentru sumele oprite. Fix ca la zilieri, atunci când dai cu sapa în brazda şi se rupe de o lance de secol XII.
În perioada acestor 10 luni, omul care se autointitulează justiţiarul presei ieşene a avut mai multe derapaje, la limita penalului, de la conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, ameninţarea unor poliţişti locali sau lovirea unui ziarist. În tot acest timp, Gachi a continuat să poarte ochelari de cal faţă de propria-i conştiinţă, refuzând să îşi recunoască gravele carente comportamentale, de atitudine. Referitor la caracter, acesta era tradus de cele mai multe ori prin atitudini preţioase, arogante, salutarea colegilor fiind opţionala, dând la schimb jigniri şi judecaţi de valoare. Spiritul de echipă, abordarea motivaţionala lipsesc cu desăvârşire din schema sa de relaţionare. În afara faptului că este un bun om de presă şi îşi marketeaza foarte bine afacerea, Gabriel Gachi este un element social şi uman deplorabil, unul dintre cei mai frustraţi, toxici şi isterici ziarişti din Iaşi. Nu poţi să urăşti atât de mult lumea şi să te dai apărătorul ei, nu poţi să pui preţ pe demnitatea umană şi să îţi loveşti un coleg în public, doar pentru că te simţi lezat şi extrem de superior în raport cu ceilalţi.
În concluzie, dacă nu aveţi nervii tari şi nici 20 de ani ca să lucraţi pe contracte de 2 ore, staţi departe de acest individ. Dăunează grav sănătăţii mentale şi viitorului, care se întrevede şi aşa destul de sumbru în acest oraş provincial în care el se vrea justiţiarul cu fiţuica”, a scris Nelu Păunescu, ziarist.