Un exemplu de urmat pentru profesorii din Iași! A făcut jumătate de milion de kilometri ca să ofere un viitor copiilor. „Nu știu cine ar mai face ce am făcut eu, în ziua de azi”

O fostă profesoară din Iași a înființat la bătrânețe un club al pensionarilor din municipiul Iași. Gabriela Grigoriu are 72 de ani și a predat fizică și chimie la trei școli din Iași. În primii 20 de ani de activitate a fost nevoită să facă naveta zi de zi peste 120 de kilometri, dus-întors, drumul Iași – Ruginoasa. Și-a iubit atât de mult meseria și copiii, încât nu a renunțat nicio clipă, chiar dacă a trecut prin momente grele. Stătea după ore, făcea temele cu elevii și abia apoi se întorcea acasă în Iași

Gabriela Grigoriu are 72 de ani și întreaga viață și-a dedicat-o școlii. Ieșeanca a fost profesoară la trei școli, unde a predat elevilor fizică și chimie. Din dragoste pentru această meserie a trecut peste orice obstacol. Nu a oprit-o absolut nimic să ajungă în fața elevilor și să facă ceea ce îi plăcea, chiar dacă a fost nevoită timp de 20 de ani să facă naveta peste 120 de kilometri, dus-întors pentru a ajunge la școala unde preda. Asta înseamnă peste 500.000 de kilometri parcurși. Nu a contat că ploua sau erau minus 20 de grade afară. Gabriela Grigoriu povestește cât de mult au iubit-o elevii și cât de mult i-a iubit și ea pe toți.

RomaniaTV

PRIMELE declarații ale Elenei Udrea, după decizia judecătorilor. A început să plângă în fața magistraților: Munca a fost grea, am spălat toalete

Observatornews.ro

Reacția unei turiste din Mexic după ce a văzut invazia de alge de pe litoralul românesc

„M-am născut în municipiul Iași și nu a fost un vis sau altceva să devin profesoară. A fost o întâmplare. Una din cele mai frumoase din viața mea. Am iubit mereu să organizez tot felul de activități culturale și în meseria asta am reușit să desfășor astfel de activități. M-am îndrăgostit de elevi și de învățământ. Făceam totul din inimă, pentru că era ceva ce îmi plăcea. Am avut sute de elevi, care m-au iubit și pe care din dragostea mea pentru materie i-am făcut și pe ei să o iubească. Nu mai ieșeau din clasă, stăteau cu mine și după ce suna clopoțelul de pauză. Eu le spuneam să ieșim în pauză și ei voiau să iasă la tablă.

M-am dedicat total acestei meserii și probabil, din acest motiv, i-am motivat și pe ei. Un profesor trebuie să fie om și prieten cu elevii lui, înainte să fie profesor. Am iubit atât de mult ceea ce făceam, încât nu simțeam oboseala care mă apăsa din cauza navetei. Probabil pentru că eram și tânără. Am mers timp de 20 de ani în fiecare zi pe ruta Iași – Ruginoasa pentru că acolo predam. După ore nu plecam direct acasă, rămâneam și făceam lecțiile cu ei”, a declarat Gabriela Grigoriu, profesor de Chimie și Fizică.

02:00, 18 Jun 2025

Astăzi vor fi proteste în toate școlile din Iași. Cadrele didactice sunt revoltate din cauza măsurilor impuse de autorități

Reporterii BZI au prezentat în edițiile anterioare povestea de dragoste a unei ieșence, care a ales să își trăiască bătrânețea alături de soțul său într-un centru de bătrâni.

După o întâmplare tragică, Gabriela Grigoriu a ajuns să fie profesoară

Gabriela Grigoriu a ajuns să predea și să fie profesoar după un eveniment tragic petrecut în viața sa. Mama acesteia a decedat la vârsta de 29 de ani și a rămas doar cu cei doi frații ai săi și tatăl. Acesta s-a recăsătorit, iar mama ei vitregă a fost cea care a înscris-o la facultate, cunoscându-i pasiunile.

„De când eram mică îmi plăcea să organizez tot felul de spectacole pentru părinții și bunicii mei acasă, dar niciodată nu mi-am dorit neapărat să fiu profesoară, cum visau fetele. La mine a apărut această idee după un eveniment trist din viața mea. Eu mai am doi frați, iar mama noastră s-a stins din viață la vârsta de 29 de ani. Am suferit foarte mult, dar cum e în viață, vin și vremuri bune. Tata s-a recăsătorit și a găsit o femeie deosebită pentru el, dar și o mamă pentru noi. Ea m-a înscris la facultate și mulțumită ei am ajuns să fiu profesoară și tot mulțumită ei am iubit această meserie. Dacă nu era ea, nu reușeam.

Nu știu cine ar mai face ce am făcut eu pentru elevii mei, în ziua de azi. Dar cred că dacă e un profesor adevărat și iubește ceea ce face, trece peste orice. Mi-am dorit și eu să predau în Iași, să nu mai fac atâta navetă, dar timpul nu mi-a permis. Eram toată ziua plecată pe drumuri și nu reușeam să dau concurs, însă nu regret nimic. După Revoluție, am reușit să ajung la două școli din municipiu, dar îmi era foarte dor de activitatea mea de la Ruginoasa. Aici din 4 ore mi-au redus la 2 ore și eram să rămân fără catedră. Nu mai e școala ce a fost odată”, a precizat fosta profesoară.

După pensionare, fosta profesoară a organizat un club al pensionarilor: „Dacă mă închideam în casă, cred că o luam razna”

Iubitoare de oameni și de activități frumoase, chiar dacă a ieșit la pensie nu a vrut să se închidă în casă și să își petreacă bătrânețea fără să facă prea multe. Și-a strâns câteva prietene din cartier cu care se întâlnea acasă și stăteau de vorbă sau făceau tot felul de activități împreună. Câțiva ani mai târziu a făcut un pas mai mare. În anul 2013 a adunat un grup mai mare de oameni la clubul pensionarilor din cartier, unde, și astăzi, se întâlnesc și se distrează, chiar dacă au trecut de prima tinerețe.

„Mi-a plăcut mereu să fiu înconjurată de oameni și de voie bună. Dacă mă închideam în casă, cred că o luam razna. Am început să chem fetele din cartier la mine acasă, jucam tot felul de jocuri, vorbeam, ieșeam. În 2013 când primăria a deschis spațiul de aici din zonă, am început să ne adunăm acolo, din ce în ce mai mulți. Când vedeam câte un bătrân pe stradă îl chemam la club. Nimeni nu m-a refuzat. Acum suntem aproximativ 20 de persoane care organizăm tot felul de spectacole și momente frumoase pentru noi. De sărbători, când făceam câte o petrecere, răsuna muzica și venea toată lumea de prin cartier. Eram și câte 70 de persoane aici, dansam și cântam. Și bătrânețea trebuie trăită frumos”, a spus Gabriela Grigoriu, profesor de Chimie și Fizică.

În edițiile anterioare ale cotidianului BZI a fost prezentată povestea unui ieșean în vârstă de 93 de ani care realizează obiecte unicat din așchii de lemn.