Un cunoscut regizor, a dialogat despre condiţia Teatrului românesc, relaţia cu publicul, activitatea şi cariera sa, dar și despre ce înseamnă viaţa de artist şi regizor în Romania, în Platoul BZI LIVE – FOTO/ VIDEO

Joi, 16 ianuarie 2020, la ora 15.00 în Studioul BZI LIVE a fost programată o ediție specială. Savuros, efervescent, aristocratic și spectaculos! Despre o lume care ne fascinează și ne impresionează pe toți, doar în Studioul BZI LIVE, într-un dialog de zile mari alături de o personalitate aparte a culturii anume regizorul Ovidiu Lazăr de la Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași.

Despre una dintre cele mai cerute și mai apreciate piese din dramaturgia românească

Dialogul s-a axat plecând de la una dintre cele mai cerute și mai apreciate piese din dramaturgia românească, „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, revine la Teatrul Național Iași după 33 de ani, într-o montare provocatoare, semnată de Ovidiu Lazăr (coincidență sau nu, în cel de-al 33-lea an al angajării sale la Naționalul ieșean). Premiera a avut loc deja pe 11 și 12 ianuarie 2020, la ora 19.00, la Sala Mare. Următoarea va fi pe 23 ianuarie.

Stirile PROTV

Care ar fi cauza prăbușirii avionului sud-coreean cu 181 de persoane la bord. Martorii spun că au auzit o explozie puternică

RomaniaTV

Transformare şocantă. Primele imagini cu Florin Piersic de la mănăstirea unde s-a retras

O reprezentație aparte

Regizorul Ovidiu Lazăr abordează acest text aflat de ceva timp în „portofoliul său de intenții”, alături de o echipă artistică valoroasă, excelent aleasă: actorii Mihaela Arsenescu Werner, Tatiana Ionesi, Irina Răduţu Codreanu, Andreea Boboc, Mălina Lazăr, Livia Iorga, Georgeta Burdujan, Dumitru Georgescu, Daniel Busuioc, Horia Veriveş, Diana Roman, Oana Sandu, Ioan Ursulescu, Radu Grăjdeanu, Bogdan Ionescu, Ştefan Neagu, scenografa Alina Dincă Pușcașu și asistenții de regie Alice Moisă și Matei Lazăr.

Despre întâlnirea cu acestă piesă și despre construcția spectacolului

Despre întâlnirea cu acestă piesă și despre construcția spectacolului Ovidiu Lazăr mărturisește: „Textul lui Kirițescu pune indirect în discuție una din metehnele incurabile ale românilor: ignorarea diferenței dintre familie și clan. Familia se bazează, se construiește și se menține pe sentimente reale, asumate, trăite, pe relații autentice, responsabile, firești, de ajutor reciproc, pe răbdare și pe toleranță. Clanul are ca reguli esențiale interesul și supraviețuirea pe cont propriu.

„Tot sistemul de personaje, de relații și de situații din GAIȚELE stă pe terenul mereu mișcător, perfid și păstos al CLANULUI, înțeles că matrice formală de a trăi doar pentru tine, prin tine și cu tine ca unic aliat împotriva celorlalți”

Spectacolul are două planuri vizibile

Spectacolul are două planuri vizibile: unul al «gaițelor», stabile, devorante, înțepenite într-un trecut continuu care înseamnă prezent doar pentru ele, pe care și-l consumă jucând cărți, bârfind, certându-se, făcând și desfăcând intrigi uneori ieftine și agresive, cu adevărat primejdioase alteori. Își anexează sau vor să își anexeze, tropăind de implicare, terenuri, case, obiecte, rude, oameni…

Celălalt plan este cel al tinerilor care fie că luptă din răsputeri să aibă o viață personală într-un context ostil (Margareta), fie că nu își află rostul și locul în perimetrul dizolvant al clanului (Mircea Aldea), fie caută să se regăsească după ce s-au rătăcit prin vămile destinului (Wanda), sau care, pur și simplu, se opun nonșalant și fățiș «gaițelor» (Zamfira).

Cele două planuri se suprapun, se intersectează, se opun unul altuia, se agresează, și din toate aceste coliziuni cu scântei și/sau armonii aparenţe se naște râsul amplu, plânsul surdinizat, viața însăși…

Am construit câteva teme/motive care intervin ritmat pe parcursul acțiunii: cearta care izbucnește brusc, constant, intens, neprevestită de nimic și care este, de fapt, un «modus vivendi» al clanului Duduleanu; cortegiul funerar care trece sau care se întoarce, mereu altfel, pentru că la urma urmei, morți sau vii, oamenii sunt și vor rămâne diferiți; telefonul care sună intempestiv, insistent, persistent, ca o chemare… și încă alte câteva teme/motive care potențează ritmurile acestei comedii cu accente dramatice și o fac adevărată, dinamică, actuală…”, arata în argumentație Ovidiu Lazăr.

Nume sonore distribuite în piesă

De-a lungul anilor, în rolul Anetei Duduleanu din „Gaițele” , la Naționalul ieşean, au fost distribuite nume sonore ale scenei ieșene de teatru: Marioara Davidoglu, în montările din anii 1948 și 1957, Margareta Baciu, în 1972, Virginia Raiciu, în ´87, iar în spectacolul lui Ovidiu Lazăr, actrița Mihaela Arsenescu Werner, societar al Naționalului ieșean, care, acum 33 de ani, interpreta magistral rolul Margaretei.
Anul acesta, actrița Gergeta Burdujan, Froilen în „Gaițele” , împlinește 35 de ani de teatru; spectacolul este un moment fericit de marcare a acestui parcurs remarcabil al carierei sale.

Peste trei decenii dedicate Naționalului ieşean

Desigur, alături Ovidiu Lazăr au fost abordate şi alte elemente legate de: activitatea şi cariera să, ce înseamă munca şi viaţă de regizor şi artist în România, proiecte derulate sau pe care le are în plan să le realizeza, relaţia cu actorii, cele mai frumoase amintiri! Pe de altă parte, regizorul Ovidiu Lazăr a dialogat despre condiţia Teatrului românesc, relaţia cu publicul!

Cine este Ovidiu Lazăr

Născut la 7 februarie 1960, Bacău acesta este, în perioada 1982 – 1987 student al Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică (IATC) din Bucureşti, Facultatea de Regie Teatru, la clasa prof. Cătălina Buzoianu – Gheorghe Vitanidis, asistenţi Cristian Hadji-Culea – Nicolae Opritescu. Susţine examenul de licenţă cu spectacolul „O noapte furtunoasă”, pe scena Teatrului Naţional din Iaşi. Din 1987 până în prezent este angajat ca regizor artistic al Naţionalului ieşean unde a pus în scena zeci de spectacole. Piesele regizate de acesta au un succes la public dar şi la critici, de-a lungul anilor fiind laureat şi distins cu premii importante.

Una dintre figurile dramaturgiei românești

În anul 1996 a participat la cea de-a 340-a Sesiune a Seminarului de la Salzburg, Austria, cu tema „Puterea teatrului”, unde a avut ocazia să schimbe opinii despre teatru cu Arthur Miller, Ariel Dorfman, Andre Brink sau Benedict Nightingale. În 2001 a fost invitat la Congresul Internaţional de Teatru de la Salonic, Grecia, unde a prezentat dizertaţia „Teatrul, între frica şi speranţă”. A publicat numeroase articole şi studii atât în presa ieşeana, cât şi în reviste de specialitate naţionale, iar în 2005 a publicat la Editura Princeps Edit studiul „Doctorii doctorului Cehov”. A realizat numeroase colaborări la Radio şi Televiziune. Este lector universitar la Universitatea Naţională de Arte (UNAGE) George Enescu Iaşi, Departamentul Teatru. Este unul din iniţiatorii Programului „Artschool” al Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER), care are ca scop introducerea teatrului ca formă de educaţie în comunităţile de copii. Mesajul său special către publice este „Fără Teatru, viaţa este ca cerul fără stele!”.