Emil Ionescu, din Iași, fotograf de natură sălbatică, a început să cocheteze cu fotografia în 2010, când imortaliza peisajele din zona montană, unde îi plăcea să facă drumeții. După ce i-a fost furat primul aparat foto, a făcut o pauză de la fotografii. În anul 2015 și-a cumpărat un alt aparat foto, iar în 2017 a surprins niște căprioare în curtea mamei sale, care locuiește la munte. De atunci, realizează fotografii de natură sălbatică sau „wild life”
Emil Ionescu lucrează la Penitenciarul din Iași. Pentru a scăpa de agitația de la muncă, îi place să facă drumeții pe munte, împreună cu soția. Dorindu-și să imortalizeze diverse peisaje montane, a început să facă și fotografii. De aici a plecat pasiunea sa pentru fotografierea naturii.
„Totul a plecat dintr-o pasiune. Am cumpărat un aparat foto și, vreo doi ani, am făcut fotografie de peisaje. Apoi, când am fost la mama, care locuiește în județul Suceava, am văzut două căprioare în curte, am luat aparatul și mi-au permis să mă apropii de ele și să le fac poze. Vă spun eu că e un virus! Dacă le vezi și vrei să le pozezi, crește dorința să faci cât mai multe fotografii cu animale sălbatice. Apoi, m-am întors la Iași, am căutat pe Google «fotograf de wild life» și mi-a apărut fotograful Adrian Baltariu. Am discutat cu el și a fost de acord să mă ajute, să mă învețe despre fotografia de natură sălbatică. Pentru mine a fost e evoluție constantă în acest domeniu și încă mai am de învățat. Eu nu o fac cu un scop, pentru bani sau altceva. Natura te surprinde întotdeauna. Nimic nu e mai frumos decât natura! Orice comunitate îți oferă agitație, natura îți oferă liniște”, spune Emil Ionescu, tânăr fotograf în vârstă de 40 de ani. Mai multe filmări realizate de el pot fi urmărite AICI sau AICI.
Ieșeanul Emil Ionescu, fotograf de natură sălbatică: „Când am pozat huhurezul, am stat vreo 3 săptămâni ca să-i surprind”
Ieșeanul spune că fotografia de natură sălbatică este provocatoare, pentru că trebuie să îți pregătești terenul pentru a surprinde cel mai bun cadru, să aștepți să apară subiectul pentru a-l imortaliza, să îl faci să fie în mediul lui, să nu distrugi mediul natural al animalului sălbatic și să înțelegi subiectul, dar și să fii echipat corespunzător.
„Când am pozat huhurezul, am stat vreo 3 săptămâni ca să-i surprind. Apoi, cu cerbul din Dobrovăț mi-am petrecut mult timp. La cocoșul de munte am fost, timp de două săptămâni, în fiecare an, timp de doi ani, pentru că el are o anumită perioadă de împerechere. Lipsa de experiență, în momentul respectiv, sau poate neșansa de a-l surprinde a făcut ca, în al doilea an, abia în ultima zi să îl surprind. Acum, reușesc foarte ușor să îl surprind. Pentru orice fotografie cu animalele sălbatice depui mult efort. S-ar putea să te trezești cu pisica sălbatică lângă tine, deși nu ai venit pentru ea. Am pățit de multe ori. De exemplu, când animalul era în spatele meu și nu l-am văzut. La bursuc am stat o săptămână, pentru că puii ieșeau din cuib și am zis să nu-i deranjez. Apoi am văzut o vulpe, am zis că o pozez în flori. În timp ce pândeam vulpea, am văzut că se uită curioasă spre noi. Entuziasmat, nu am văzut bursucul care era în fața noastră. Așa am reușit să pozez bursucul”, mai povestește fotograful.
Un alt ieșean cu o pasiune inedită este Constantin Andronic.
Fotograful își dorește să fotografieze și râsul din pădurile din România
A fost în mai multe zone ale țării pentru a imortaliza animalele, în Ceahlău, Dobrovăț, Brașov, dar și în Delta Dunării. Spune că cele mai bune perioade pentru fotografiat sunt primăvara și toamna și speră să pozeze mai multe animale sălbatice.
„Râsul nu l-am surprins și îmi doresc să îl fotografiez. O experiență care m-a surprins a fost în pădurea Bârnova, când filmam o căprioară. În timp ce filmam, a ieșit un cerb și am început să strig «cerb, cerb». L-am și fotografiat, după ce m-am calmat. Noi avem la Dobrovăț multe subiecte fotografice. Am aflat datorită biologilor, Ștefan Aniței, celor de la Codrii Iașilor, multe despre animalele sălbatice și păsări. De exemplu, la noi, huhurezul a apărut în pădurea Dobrovăț, deși nu e zona lui de cuibărire, pentru că are un climat care oferă posibilitatea de trai unui șoarece care este hrana principală a huhurezului. De multe ori, eu savurez momentul lângă un animal. Nu m-am simțit în pericol de a fi atacat, chiar dacă am avut și ursul aproape. Am avut o experiență plăcută cu un pițigoi. A venit pe glugă, apoi a zburat în fața mea, s-a uitat la mine și apoi a plecat. Pentru mine a fost o bucurie”, mai spune fotograful.
De asemenea, în Iași există o comunitate de columbofili. Ieșeanul Emil Ionescu, fotograf de natură sălbatică, spune că oricând poți să începi să înveți despre asta, așa cum a făcut el.