În aceste zile se vorbește mult și, după opinia mea, fără rost, despre turbinele reparate de Canada care, vezi Doamne, din cauza sancțiunilor, nu au mai fost returnate la timp Federației Ruse. Motiv pentru care Federația Rusă nu mai pompează gaz către Germania. Sau, într-un alt scenariu, Putin s-a folosit de acest pretext pentru a pedepsi vestul Europei. Un adevărat lanț al slăbiciunilor. Pe care eu unul nu dau două parale. Identific adevărul într-o cu totul altă parte.
Este o realitate. Rusia nu mai pompează gaze. Germania, cel mai mare beneficiar al gazului rusesc și, până de curând, cel mai favorizat sub aspectul prețului, a cam rămas cu ochii în soare. Motorul economiei europene se gripează pe zi ce trece. Și trage în jos întreaga Uniune Europeană. Este un scenariu care, firește, îi convine lui Vladimir Putin. Pentru că își vulnerabilizează astfel unul dintre cei doi principali adversari. Și astfel, pe această logică, a apărut și teoria cu turbinele care întorc lumea cu roțile în sus. Dar adevărul e altul. Mai simplu și mai brutal. Canadienii sunt din multe puncte de vedere o anexă a Statelor Unite. Sau să-i spunem un alt aliat strategic. Statele Unite sunt cele care le-au atras atenția canadienilor asupra faptului că sancțiunile aplicate Federației Ruse pot fi utilizate și ar trebui utilizate și în ceea ce privește livrarea turbinelor, care între timp au fost reparate. Iar canadienii s-au conformat. I-au oferit astfel lui Putin pretextul de a tăia gazele destinate Germaniei pe termen nelimitat. Aruncând Berlinul în aer. Și cum s-ar putea salva Germania? Sau măcar cum ar putea să-și acopere cumva cât de cât uriașa gaură de energie? Într-un singur fel. Apelând la sprijinul Statelor Unite. În urma acestui joc, legăturile transparente și netransparente, dar în orice caz puternice, dintre Federația Rusă și Germania, legături care au caracterizat ani de zile nu numai raporturile dintre cele două țări, ci și raporturile dintre Uniunea Europeană, condusă de la Berlin, și Federația Rusă, au fost rupte. Pentru o perioadă indefinită de timp. Care sunt consecințele?
Prima consecință e că Germania nu mai este ce a fost odată. Ea nu mai poate să joace rolul unui ambasador informal al Kremlinului. Jocului dublu al Berlinului i s-a pus capăt. Dar și autoritatea Germaniei în interiorul UE scade direct proporțional cu dispariția gazelor, care nu mai vin pe nicio țeavă dinspre Federația Rusă. Conform principiului vaselor comunicante, Germania va primi totuși gaze. Mai puține și din altă parte. Și mai scumpe. Va primi gaze fie direct, fie indirect, din Statele Unite. Sau prin demersurile Statelor Unite. Fosta dependență a Berlinului de Moscova se transformă în noua dependență a Berlinului de Washington.
Vom avea în vestul Europei o Germanie domesticită. Mai puțin performantă. Nehegemonică. Disciplinată. Supusă Washingtonului. Din toată această combinație, nu Rusia a avut de câștigat, ci Statele Unite. Este un joc al Washingtonului și nu un joc al Moscovei. Poate că Joe Biden se împiedică cu adevărat, din ce în ce mai frecvent, la propriu, dată fiind vârsta lui înaintată, și la figurat, în urma unor anchete legate de corupție, care vin din urmă. Dar așa împiedicat cum se mișcă, șeful Executivului american tocmai a dat o lovitură magistrală. În plan geostrategic. Și în raport cu care războiul din Ucraina este doar un pretext. O simplă bagatelă.