Tulburarea de deficit de atenție și ADHD. Care este diferența dintre cele două diagnostice

Aproximativ una din 20 de persoane suferă de tulburare de deficit de atenție (ADD) și tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Este una dintre cele mai comune tulburări de neurodezvoltare în copilărie și adesea persistă și la vârsta adultă. Diagnosticul de ADHD este pus atunci când persoanele examinate întâmpină probleme legate de atenție și/sau hiperactivitate și impulsivitate care le afectează negativ la școală sau la locul de muncă, în mediul social și acasă.

Diferența dintre tulburarea de deficit de atenție și ADHD

Prima descriere clinică a copiilor cu deficit de atenție, hiperactivitate și impulsivitate a avut loc în 1902. Pediatrul britanic George Still a prezentat o serie de conferințe despre observațiile sale asupra a 43 de copii care erau sfidători, agresivi, nedisciplinați și extrem de emoționali sau pasionați. De atunci, înțelegerea asupra acestei tulburări s-a extins și a ajuns în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale, cunoscut sub numele de DSM. Clinicienii folosesc DSM-ul pentru a diagnostica tulburările de sănătate mintală și neurodezvoltare.

Stirile PROTV

Un bărbat din Ploiești a sunat la 112 pentru că doi vecini nu răspundeau la ușă. Polițiștii au făcut o descoperire năucitoare

RomaniaTV

Acuzații DURE la adresa lui Honorius Prigoană. Un om foarte rece, închis și deloc prietenos. Caracterul lui ar lăsa de dorit. Ce s-a aflat acum despre el

Primul DSM, publicat în 1952, nu includea o categorie specifică legată de copii sau adolescenți. Dar cea de-a doua ediție, publicată în 1968, a inclus o secțiune despre tulburările de comportament la tineri. În respectiva secțiune, se face referire la caracteristicile de tip ADHD ca „reacția hiperkinetică a copilăriei sau adolescenței”. Aceasta descria mișcarea excesivă, involuntară a copiilor afectați de această tulburare.

La începutul anilor 1980, al treilea DSM a adăugat o condiție pe care a numit-o „tulburare de deficit de atenție”, enumerând două tipuri: tulburare de deficit de atenție cu hiperactivitate și tulburare de deficit de atenție ca subtip fără hiperactivitate. Cu toate acestea, șapte ani mai târziu, un DSM revizuit (DSM-III-R) a înlocuit ADD (și cele două subtipuri ale sale) cu ADHD și cele trei subtipuri pe care le avem astăzi: predominant neatent, predominant hiperactiv/impulsiv, și combinate. Acesta din urma este un amestec de simptome de neatenție și simptome de hiperactivitate/impulsivitate.

Numărul celor diagnosticați cu ADHD este în creștere

ADD a fost înlocuit de ADHD în DSM-III-R în 1987 din mai multe motive. Primul a fost controversa și dezbaterea asupra prezenței sau absenței hiperactivității. Când a fost denumit inițial ADD, s-a făcut prea puțină cercetare pentru a determina similaritățile și diferențele între cele două subtipuri.

Următoarea problemă a fost în jurul termenului „deficit de atenție” și dacă aceste deficite sunt similare sau diferite între ambele subtipuri. Au apărut, de asemenea, întrebări despre amploarea acestor diferențe: dacă aceste subtipuri erau atât de diferite, erau de fapt tulburări diferite? Între timp, s-a ajuns la concluzia că adolescenții și copiii neatenți nu au neapărat un comportament provocator, ci pot fi și visători sau uituci.

Numărul celor diagnosticați cu ADHD continuă să crească atât în rândul copiilor, cât și al adulților. Cu toate acestea, unii experți contestă definiția extinsă a ADHD, impulsionată de practica clinică din Statele Unite. Aceștia susțin că respectivul comportament haotic și provocator este doar un rezultat al factorilor culturali, politici și locali ai fiecărei țări. Indiferent de numele cu care ne referim la tulburarea de deficit de atenție, cu hiperactivitate sau fără, ADHD continuă să impacteze situațiile educaționale, sociale și de viață ale multor copii, adolescenți și adulți.