Tudor Ciuhodaru, medic ieșean: „Variola maimuței (monkeypox) este o infecție virală rară care se poate răspândi la om și care face parte din aceeași familie virală cu variola”

Meciul ieșean, Tudor Ciuhoraru a transmis câteva informații importante cu privire la variola maimuței.

„Variola maimuței (monkeypox) este o infecție virală rară care se poate răspândi la om și care face parte din aceeași familie virală cu variola. (!!!) 𝐍𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐢ț𝐢𝐞 și nu constituie un motiv major de îngrijorare din partea populației. Prevenția este cea mai importantă.

Toți ar trebui să știm asta:

𝟏. 𝐍𝐮 𝐬𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐮ș𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐦 𝐥𝐚 𝐨𝐦.

2. 𝐑𝐢𝐬𝐜𝐮𝐥 𝐠𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜𝐮𝐥 𝐥𝐚𝐫𝐠 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐬𝐜ă𝐳𝐮𝐭 (presupune un contact direct și prelungit).

3. Este endemică în Africa de Vest unde se poate transmite prin contactul direct cu animale infectate (cum ar fi șobolani, maimuțe și veverițe). Este un virus care infectează în mod natural rozătoarele mici și apoi poate trece la oameni prin zgârieturi sau vânătoare și procesare a cărnii.

4. În Europa 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭 𝐜𝐮 𝐥𝐞𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐮 𝐟𝐥𝐮𝐢𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐛𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 (așternuturile și îmbrăcămintea). În timpul epidemiei din 2022, majoritatea cazurilor de variola maimuței diagnosticate la om au fost înregistrate în rândul bărbaților care au avut contact sexual cu alți bărbați, sugerând deci că transmiterea a avut loc în timpul actului sexual. Francisco Javier Membrillo de Novales, purtător de cuvânt al Societății Spaniole de Boli Infecțioase și Microbiologie Clinică, a explicat: „𝐏𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫𝐞𝐚𝐳ă 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭ăț𝐢𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞”.,,𝐍𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐠𝐢𝐨𝐬 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐟𝐚𝐩𝐭𝐮𝐥 𝐜ă 𝐭𝐞 𝐚𝐟𝐥𝐢 î𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐞𝐚ș𝐢 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫ă 𝐬𝐚𝐮 𝐜â𝐧𝐝 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐢 𝐜𝐮 𝐦𝐞𝐭𝐫𝐨𝐮𝐥, 𝐝𝐚𝐫 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐟𝐨𝐜𝐚𝐫 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 î𝐥 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐦 î𝐧 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐬ă 𝐟𝐢𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐠𝐢𝐨𝐬 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐚𝐭 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐮𝐥 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐜𝐮 𝐟𝐥𝐮𝐢𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐨𝐫𝐚𝐥𝐞”, spune Klara Sondén.

𝟓. 𝐍𝐮𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐮. A fost inițial izolat dintr-o maimuță dar maimuțele nu sunt gazda naturală. Virusul este endemic și afectează cel mai adesea mamifere mici din centrul și vestul Africii, în apropierea pădurilor tropicale cum ar fi șobolanii, despre care se crede că sunt rezervorul bolii. Cu toate acestea, poate infecta și maimuțele. Leziunile și umflăturile vizibile ale afecțiunii pe un grup afectat de primate de cercetare în 1958 au dus la acest nume. Subtipurile virusului variolei maimuței au fost redenumite în august 2022: clada din Bazinul Congo (Africa Centrală) a fost redenumită clada I (mortalitate de 4,9%), iar clada din Africa de Vest a fost redenumită clada II ( mortalitate de 0,6%).

6. Perioada de incubație la variola maimuței este de obicei de la 6 la 13 zile, dar poate varia de la 5 la 21 de zile. 𝐒𝐢𝐦𝐩𝐭𝐨𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐝 febră, cefalee, mialgii, curbatură, umflături, urmată de erupție la nivelul pielii, care debutează mai întâi pe față și se extinde apoi pe restul corpului, mai ales pe palme și pe tălpi.

7. Iritația provoacă mâncărimi puternice și trece prin diferite stadii înainte de a forma coajă și a se desprinde de pe piele. În urma leziunilor rămân cicatrici.

𝟖. 𝐌𝐚𝐣𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐮ș𝐨𝐚𝐫𝐞.

𝟗. 𝐕𝐚𝐫𝐢𝐨𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐢𝐦𝐮ț𝐞𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐨𝐛𝐢𝐜𝐞𝐢 𝐨 𝐛𝐨𝐚𝐥ă 𝐚𝐮𝐭𝐨𝐥𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭ă, cu simptome care durează de la 2 până la 4 săptămâni. Persoanele cu sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni medicale preexistente, a anumitor medicamente sau a unor tratamente (cum ar fi chimioterapia) pot fi mai susceptibile să facă variola maimuței și să aibă complicații.

𝟏𝟎. 𝐍𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐚𝐩𝐚𝐫𝐢ț𝐢𝐞. Marea Britanie a raportat primele cazuri în 2018, iar de atunci mai multe cazuri au fost confirmate de autoritățile sanitare. Statele Texas şi Maryland au raportat fiecare câte un caz în 2021, la pacienţi ce călătoriseră recent în Nigeria, iar ,,boala nu constituie un motiv major de îngrijorare din partea populației” spune Klara Sondén.

𝐑𝐞ț𝐢𝐧𝐞ț𝐢 – 𝐩â𝐧ă 𝐜â𝐧𝐝 𝐥𝐞𝐠𝐞𝐚 𝐂𝐢𝐮𝐡𝐨𝐝𝐚𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐯𝐢𝐧𝐝 𝐩𝐫𝐞𝐝𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬ă𝐧ă𝐭𝐚𝐭𝐞 î𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐢𝐭𝐮ț𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 î𝐧𝐯ăță𝐦â𝐧𝐝 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 𝐯𝐚 𝐟𝐢 𝐚𝐝𝐨𝐩𝐭𝐚𝐭ă, 𝐞 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐝𝐞 ș𝐭𝐢𝐮𝐭:

1. Variola maimuței 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭ă prin evitarea contactului apropiat cu persoanele infectate și prin bune practici de igienă + atenție suplimentară la călătoriile în zonele endemice. Cea mai expusă categorie o reprezintă profesioniștii din domeniul sănătății dar și membrii familiei unei persoane infectate ori partenerii sexuali ai acesteia.

2. Dacă credeți că este posibil să fi fost expuși la virusul variolei maimuței, izolați-vă de cei din jur și solicitați imediat asistență medicală de la furnizorul dumneavoastră de servicii medicale.

3. Cazurile nou identificate de variola maimuței trebuie supuse unei evaluări medicale pentru determinarea gravității și a factorilor de risc (de exemplu, afecțiuni preexistente sau medicamente care afectează imunitatea, infecție HIV netratată etc.). Pacienții cu forme grave ale bolii pot necesita spitalizare și/sau tratament cu medicamente antivirale.

Î𝐧 𝐑𝐨𝐦â𝐧𝐢𝐚 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐚𝐝𝐨𝐩𝐭𝐚𝐭 𝐮𝐧 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐜𝐜𝐢𝐧𝐚𝐫𝐞 contra variolei maimuței ce poate fi administrat, ca măsura de profilaxie post-expunere, în primele 4-14 zile de la expunere. Vaccinul se administrează în două doze la 28 de zile distanță (celor născuți înainte de 1980 li se va administra o singură doză. Vaccinul NU se administrează gravidelor și celor cu vârsta sub 18 ani).”, a transmis medicul ieșean, Tudor Ciuhodaru.