Tuberculoza ganglionară, cea mai mortală boală infecțioasă. Cum se manifestă

Tuberculoza ganglionară reprezintă o variantă a infecției cu Mycobacterium tuberculosis care se manifestă extrapulmonar, afectând ganglionii limfatici. Această boală, deși poate să se manifeste la diverse categorii de vârstă, este mai întâlnită în rândul copiilor și tinerilor adulți, manifestându-se clinic în mod divers, ceea ce poate complica procesul de diagnosticare.

Terapia implică un regim similar cu cel al tuberculozei pulmonare, necesitând administrarea unei combinații de agenți antituberculoși pe o durată extinsă. Detectarea precoce și urmarea unui tratament adecvat reprezintă aspecte esențiale pentru prevenirea complicațiilor și pentru gestionarea avansării bolii.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Cutremur pe scena politică. Anunţ făcut de Ciolacu în miez de noapte, după decizia CCR

Simptome tuberculoza ganglionară

Această boala vizează ganglionii limfatici din regiunile cervicală, mediastinală, axilară și inghinală, însă, cu toate acestea, ganglionii limfatici cervicali sunt cei mai des implicați în tuberculoza ganglionară.

Limfadenopatia, cunoscută și sub denumirea de adenopatie, sunt stări medicale care descriu creșterea în dimensiune a ganglionilor limfatici. În cazul tuberculozei ganglionare, adenopatia este adesea primul semn evident. Ganglionii limfatici afectați sunt de obicei nedureroși, fermi și pot fi mobilizați la început. Pe parcursul evoluției bolii, ganglionii pot deveni sensibili la palpare, pot crește în dimensiune și pot forma fistule, eliminând un lichid purulent. Diagnosticul adenopatiei necesită o evaluare atentă pentru a exclude alte posibile cauze și pentru a confirma prezența tuberculozei ganglionare.

Manifestările generale includ febră, scădere în greutate și transpirații nocturne. Simptomele sistemice sunt rezultatul răspunsului inflamator al organismului la infecție și pot fi prezente în diverse alte afecțiuni, ceea ce complică diagnosticul. Febra poate varia de la subfebrilitate la febră mare și poate fi însoțită de frisoane. Scăderea în greutate și transpirațiile nocturne sunt adesea semne ale unei infecții cronice și pot indica necesitatea unui tratament medical imediat.

Manifestările localizate includ durere, tumefiere și drenaj la nivelul ganglionilor limfatici afectați. Durerea poate varia de la ușoară la severă și poate fi exacerbată de mișcare sau presiune. Tumefierea ganglionilor limfatici poate fi vizibilă și palpabilă, iar în stadiile avansate, poate surveni drenajul purulent prin fistule spontane sau prin incizii chirurgicale. Aceste manifestări necesită evaluare medicală pentru a stabili un plan de tratament adecvat și pentru a preveni complicațiile.

Tratamentul medicamentos și chirurgical

Schema standard pentru tuberculoza ganglionară implică utilizarea unei combinații de medicamente antituberculoase de primă linie. Izoniazida, rifampicina, pirazinamida și etambutolul sunt cele mai obișnuite medicamente prescrise, fiecare având un rol distinct în eradicarea bacteriei tuberculoase. Aceste medicamente sunt administrate într-un protocol terapeutic bine structurat, cu scopul de a minimiza riscul de dezvoltare a rezistenței la tratament și de a maximiza șansele de vindecare.

În general, durata terapiei pentru tuberculoza ganglionară este de 6 luni, însă poate fi prelungită în cazuri complexe sau la pacienții cu răspuns terapeutic încetinit. Protocolul terapeutic inițial cuprinde de obicei o fază intensivă cu toate cele patru medicamente, urmată de o fază de întreținere cu doar două medicamente. Alegerea schemei terapeutice și durata tratamentului sunt adaptate individual, ținând cont de particularitățile pacientului și de sensibilitatea tulpinii de Mycobacterium tuberculosis.

O monitorizare atentă a pacienților pe parcursul terapiei antituberculoase este esențială pentru a depista și gestiona eventualele reacții adverse și interacțiuni medicamentoase. Medicamentele antituberculoase pot provoca efecte secundare semnificative, inclusiv toxicitate hepatică și neuropatie periferică. De asemenea, ele pot interacționa cu alte medicamente pe care pacientul le utilizează. Monitorizarea periodică a funcției hepatice și a statusului neurologic, precum și ajustarea dozelor de medicamente, sunt esențiale pentru siguranța pacientului.

Îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici afectați poate fi luată în considerare în cazurile de tuberculoză ganglionară în care nu se observă un răspuns adecvat la tratamentul medicamentos sau în situațiile în care apar complicații, precum formarea de abcese sau fistule. De asemenea, intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru a realiza diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni, cum ar fi tumorile maligne. Decizia de a opta pentru intervenția chirurgicală se bazează pe o evaluare clinică amănunțită și pe rezultatele investigațiilor imagistice, ținând cont de starea generală de sănătate a pacientului și de riscurile asociate.

Operația chirurgicală pentru tuberculoza ganglionară poate fi asociată cu diverse complicații, incluzând infecții la nivelul inciziei, sângerări sau formarea de cicatrice. Ratele de recurență a bolii după intervenția chirurgicală variază și pot fi influențate de respectarea tratamentului medicamentos și de prezența factorilor de risc pentru tuberculoză. Supravegherea atentă și pe termen lung este esențiala pentru a identifica și trata rapid orice semne de recidivă.