Este o planta ierboasa perena, numita si poala-alba, iarba-muncilor sau trifoi-mare-alb, si se dovedeste utila în numeroase afectiuni, precum si în revigorarea organismului.
Trifolium repens este raspandit în Europa si Asia. Înfloreste în locuri umede (pasuni, fanete, livezi, terenuri necultivate) în perioada mai-octombrie, avand flori albe grupate, cate 20-50, în inflorescente globulare. Tulpina, frunzele si florile sunt întrebuintate în scop medicinal datorita compozitiei chimice (saponozide triterpenice, flavonoide, ulei volatil, substante minerale) cu proprietati antiinflamatoare, decongestive, fortifiante, tonice, calmante.
La ce-i bun
În unele tari din vestul Europei, frunzele tinere si fragede de trifoi-alb se utilizeaza în alimentatie (crude în salate sau gatite ca spanacul). Mai des folosite sunt în scop terapeutic. Florile de trifoi se culeg la începutul înfloririi, în lunile mai-iunie, si se usuca natural, la soare, sau în locuri aerisite. Ca planta de leac, trifoiul are efect antiinfectios, antitusiv, antimicotic, antiastmatic, antireumatic, antianemic, emolient, antiinflamator, diuretic, tonic, decongestiv. Din planta uscata se prepara un ceai gustos cu valoare terapeutica într-o serie de afectiuni:
Raceala, gripa, viroze respiratorii – se prepara o infuzie dintr-o lingurita de planta uscata la 250 ml de apa clocotita. Se lasa acoperit 15 minute, se strecoara si se beau 2-3 cani de infuzie pe zi, pe toata durata bolii, dar si în perioada de refacere. Are actiune emolienta, linistitoare, antitusiva.
Diaree si dureri de stomac – se face un ceai din doua lingurite de planta uscata la o cana cu apa clocotita. Se tine acoperit 1-2 minute, apoi se beau trei cani pe zi, îndulcit.
Convalescenta – se pun doua lingurite de planta maruntita (flori) la 250 ml de apa clocotita. Se acopera pentru zece minute, dupa care se strecoara si se consuma 2-3 cani pe zi pentru revigorarea organismului.
Din flori uscate de trifoi-alb se obtine un ceai care curata organismul de toxine si care e recomandat în crize de astm, boli renale, dureri reumatice, guta, lombosciatica, spondiloza anchilozanta, urticarie, dureri menstruale, infertilitate ori în infectii care saracesc organismul de substante nutritive. De asemenea, trifoiul-alb intra în compozitia unor amestecuri de plante utilizate în tratamentul bronsitei sau reumatismului, contribuind la sporirea efectului celorlalte plante.
Aplicatii externe
Trifoiul-alb este un leac eficient si în uz extern, sub forma de comprese, cataplasme, bai locale sau generale.
Scurgeri vaginale (leucoree) – se foloseste un decoct din flori uscate, sub forma de irigatii si bai. Este nevoie de o mana de planta maruntita la doi litri de apa. Se fierbe cinci minute, se strecoara apoi si se foloseste caldut, la diferite spalaturi locale.
Calmarea durerilor abdominale – se pune o lingurita de amestec de flori si planta maruntit la 250 ml de apa clocotita. Se acopera 15 minute, apoi se strecoara si se foloseste la comprese.
Leacuri naturiste cu trifoi rosu
Hemoroizi – se pune o mana de planta maruntita la doi litri de apa. Se fierbe cinci minute, se strecoara si se foloseste calduta, la bai de sezut sau sub forma de comprese aplicate pe locul dureros.
Copii bolnaviciosi – se face un decoct din doua lingurite de planta la ½ l de apa, se fierbe 20 de minute, apoi se adauga în apa de baie. Pot fi folosite si doar flori uscate (circa 100 g/o cada).
Arsuri solare, negi, acnee si piele grasa – baile si compresele cu infuzia din aceasta planta medicinala calmeaza pielea, trateaza infectiile si previn aparitia problemelor dermatologice.
Contraindicatii
Formulele fitoterapice cu trifoi-alb sunt contraindicate în timpul sarcinii sau daca se doreste conceperea, întrucat provoaca avort. De asemenea, nu sunt recomandate concomitent cu tratamentele anticoagulante, întrucat pot produce hemoragii. La fel, sunt contraindicate celor cu litiaza renala sau biliara. Este necesara recomandarea medicului si în ceea ce priveste folosirea acestora de catre bolnavii cronici.