În timp ce anul civil începe la 1 ianuarie, prima zi a anului bisericesc este pe data de 1 septembrie, când începea Indictionul în Imperiul Bizantin. Anul bisericesc se sfârșește pe 31 august. Conform tradiției din Legea Veche, data de 1 septembrie marchează creația Lumii și ziua în care Iisus Hristos începe propovăduirea Evangheliei. Spre deosebire de ortodocși, creștinii romano-catolici încep anul bisericesc în prima duminică din Advent, duminica cea mai apropiată de 30 noiembrie, cu circa 4 săptămâni de Crăciun
Anul bisericesc nu este același cu anul liturgic. Spre deosebire de anul bisericesc, anul liturgic începe în prima zi de Paște. Începutul anului nou bisericesc a fost instituit în urma hotărârii celor 318 Sfinți Părinți participanți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Ei au stabilit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor, vestind tuturor anul bineplăcut Domnului.
De ce anul bisericesc începe la 1 septembrie
S-a hotărât ca anul bisericesc să înceapă la 1 septembrie, deoarece la această dată începea și anul civil al evreilor, numit Indictionul, aşa cum apare menţionat şi în Sinaxarul din Minei, în ziua de 1 septembrie. Credința creștină are caracter mixt, iudeo-creștin, însușindu-și în rânduiala sa și elemente ale Legii Vechi, după cum însuși Mântuitorului a spus: „N-am venit să stric, ci să împlinesc“ (Matei 5, 17). Astfel, Iisus Hristos a venit pe pământ pentru a desăvârși Legea dată prin Moise poporului ales. După cum aflăm din textul Sinaxarului din Minei, Indictionul era cunoscut şi la romani, care începeau noul an de la această dată.
Un al doilea motiv pentru care începutul anului bisericesc se sărbătorește pe 1 septembrie este tradiția, conform căreia, în această zi, și-a început activitatea Sa publică Mântuitorul, intrând în sinagogă și citind cuvintele prorocului Isaia, care erau despre dumnezeirea sa: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19). După rostirea acestor cuvinte, Iisus a înmânat cartea slujitorului sinagogii, spunându-i: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre“.
Al treilea motiv pentru care ziua de 1 septembrie este socotită ca începutul anului bisericesc este tradiția moștenită din Legea Veche, potrivit căreia, în această zi a lunii septembrie, Dumnezeu a început crearea lumii.
Cele trei mari perioade ale anului bisericesc
Anul bisericesc este împărțit în trei mari perioade, în centrul tuturor acestora stând cea mai mare sărbătoare a creștinătății: Învierea lui Iisus Hristos. Prima perioadă a anului bisericesc este perioada Triodului, intervalul prepascal. Acesta ține 10 săptămâni și se încheie în Sâmbăta Mare. Perioada Triodului este urmată de perioada Penticostarului, cunoscută și drept perioada pascală. Această perioadă debutează în ziua Învierii și se prelungește până în Duminica Tuturor Sfinților, cea de-a 8 duminică după Paște. Perioada Octoihului, denumită și perioada postpascală, care cuprinde tot restul anului bisericesc, începe în lunea de după Duminica Tuturor Sfinților și se sfârșește în Duminica Vameșului și Fariseului.
Ortodocșii celebrează începutul anului bisericesc la 1 septembrie, la fel cum fac și evreii. În prima zi din luna septembrie, evreii aveau zi de odihnă și aduceau Domnului ardere de tot. Luna septembrie are un loc aparte în tradiția evreiască, deoarece, în această lună, apele potopului au scăzut și corabia lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat. Tot în luna septembrie, Moise a coborât de pe Sinai cu tablele Legi, tot în septembrie începându-se construirea cortului Domnului.