Creștinii ortodocși îi sărbătoresc an de an, pe 9 martie, pe cei 40 de Mucenici din Sevastia. Părticele din moaștele celor 40 de Mucenici sunt păstrate în mai multe lăcașuri de cult din capitală: Mănăstirea Antim din București, Schitul Darvari, Biserica Icoanei, Biserica Mihai Vodă, Biserica Dichiu și Biserica Sfântul Alexie
Există tradiții care spun că ar fi existat 44 de mucenici, atâtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie. Însă tradiția creștină afirmă că au fost 40: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
Cum și-au pierdut viața cei 40 de Mucenici din Sevastia
Cei 40 de Mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), care a fost prigonitor al creștinilor, fiind soldați în Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Agricola, guvernatorul Armeniei, a aflat că 40 de soldații sunt creștini, astfel că le-a cerut să se lepede de credința creștină și să se închine idolilor.
Deoarece aceștia au refuzat, au fost întemnițați timp de 8 zile și bătuți cu pietre. Cei 40 de soldați au primit semne divine care le-au întărit dreapta credință. Văzând că rezistă acestor chinuri, guvernatorul Armeniei i-a condamnat la moarte prin înghețare, în lacul Sevastiei. La miezul nopții, unul dintre cei 40 de mucenici nu a mai suportat frigul, a ieșit din apă și a alergat către o baie fierbinte, pusă la dispoziție de către păgâni, dar și-a pierdut viața. Restul mucenicilor au rămas să îndure gerul și au început să se roage:
„Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, ușurează-ne sarcina și alină iuțimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne rușinăm și să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine”.
În urma acestei rugăciuni, cu cei 40 de Mucenici au început să se întâmple mari minuni. Gheața s-a topit, apa lacului a început să se încălzească, iar asupra mucenicilor au început să se pogoare cununi strălucitoare. Văzând minunile petrecute, unul dintre soldații de pază s-a aruncat în apa lacului, astfel că a devenit și el creștin. Deoarece au fost scoși vii din lac, în mod miraculos, comandanții păgâni au cerut să le fie zdrobite picioarele.
Astfel, cei 40 de Mucenici au trecut la cele veșnice. Numai Meliton, un tânăr soldat, a supraviețuit torturii. Meliton și-a dat ultima suflare în brațele mamei sale. Mai apoi, trupurile lor au fost puse într-un car, pentru a fi arse, urmând ca rămășițele rezultate să fie aruncate în apa lacului.
Tradiții și obiceiuri în ziua de 9 martie
De ziua în care sunt sărbătoriți cei 40 de Mucenici din Sevastia, creștinii ortodocși respectă cu sfințenie o mulțime de tradiții și obiceiuri. Sărbătoarea celor 40 de Mucenici este strâns legată de începutul anului agricol, când sătenii își pregătesc terenurile pentru semănarea noilor culturi.
De aceea există tradiția ca în această zi să se bea 40 de pahare. Aceasta este o reminiscență a sărbătorilor bahice din antichitate. În trecut, oamenii credeau că vinul băut în această zi se transformă, de-a lungul anului, în sânge și putere de muncă. De aceea se spune că persoanele care nu pot să bea 40 de pahare de vin trebuie măcar să guste sau să fie stropite cu vin.
Conform tradiției, în această zi, toate gospodinele din țară pregătesc mucenici din aluat, miez de nucă și miere. Aceștia sunt împărțiți rudelor, vecinilor, dar și oamenilor sărmani, pentru pomenirea celor trecuți la cele veșnice, dar și pentru ca recolta să fie una bogată. În funcție de diferitele zone ale țării, colăceii însiropați pregătiți cu ocazia sărbătorii celor 40 de Mucenici sunt numiți moși, sfinți, sfințișori sau măcinici.
În popor se crede că, în ziua în care sunt sărbătoriți cei 40 de Mucenici din Sevastia, poarta cerului se deschide și moșii se întorc printre rudelor lor vii.