În fiecare an, în data de 14 septembrie este sărbătorită Înălțarea Sfintei Cruci, numită și Ziua Crucii. În calendarul ortodox această dată este marcată cu roșu, fiind o mare sărbătoare creștină, celebrată în egală măsură și de catolici.
Ziua crucii sărbătorită vestește sfârșitul verii și începutul toamnei. Principalele obiceiuri și practici de schimbare a anotimpului călduros cu unul rece sunt concentrate în jurul echinocțiului din toamnă și se manifestă cu ocazia unor sărbători religioase sau populare ce ating maximul la sărbătoarea de pe 14 septembrie.
Tradiții de Ziua Crucii
Ziua Crucii este cunoscută și sub alte denumiri precum Cârstovul Viilor sau Ziua Șarpelui. Se crede că șerpii și alte reptile încep să se retragă în ascunzișurile subterane, hibernând până în primăvara următoare, la 17 martie.
În lumea satelor încă se mai crede că șerpii, înainte de a se retrage, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o mărgică numită „piatra nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
De Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac precum boz, micșunele, matragună, năvalnic, ce se duc, împreună cu buchetele de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite.
Plantele sfințite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste precum este năvalnicul.
Busuiocul sfințit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părulm și la streșinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
În această zi, în Bucovina se săvârșeau acte ritualice cu scop apotropaic sua fertilizator. De exemplu, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod vițe de castraveți și cruci de busuioc sfințit crezând că, în modul acesta, vor beneficia de rod bogat în toamna viitoare.
Tot pe 14 septembrie se ține și Cârstovul Viilor, de acum începându-se culesul strugurilor. Preoții sfințesc via și butoaiele de vin, pentru ca recolta bogată să fie și în viitor. Nu se culeg strugurii de pe ultima tufă de vie, aceștia rămânând ca ofrandă păsărilor și fiind numiți „strugurii lui Dumnezeu”.
Obiceiuri păstrate în această zi de sărbătoare
În această zi, de 14 septembrie, gospodinele nu au voie să spele, să calce sau să coasă, iar bărbaților le sunt interzise muncile pe câmp.
Potrivit altor tradiții, preotul la biserică trebuie să sfințească busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul, considerate plante magice. Acestea sunt păstrare de credincioși în casă, sunt puse la icoane sau pe cruce pentru a alunga spiritele rele și bolile.
Credincioșii sfințesc la biserică ulcele noi pline cu miere și lapte. De toarta cănițelor se leagă câte un fir de ață roșie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea. Florile de busuioc sfințit la această sărbătoare alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți. În mediu rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri.
Dacă tună în Ziua Crucii, va fi o toamnă lungă, în schimb, dacă se adună un cârd de ciori gălăgioase, va cădea bruma.