Topul bijuteriilor imobiliare din Copou! Acestea sunt cele mai valoroase case din cartierul de lux al Iașului! Un singur metru pătrat de teren costă peste 2.500 de euro!

În celebrul Copou, din orașul Iași, sunt amplasate o serie de case spectaculoase! Acestea au avut proprietari celebri din toată România, cu povești mai puțin cunoscute. Majoritatea dintre aceste imobile, cu o valoare imobiliară importantă, au acum diverse destinații. De asemenea, având în vedere vechimea, arhitectura și evenimentele petrecute aici, ele au fost incluse în lista monumentelor istorice. Din păcate, o parte au fost demolate pentru a lăsa locul unor blocuri comuniste

La Iași, în zona de lux Copou se află o întreagă pleiadă de case spectaculoase! Toate au avut proprietari celebri din toată România, cu povești inedite și savuroase. Cele mai multe dintre acestea, cu o valoare imobiliară importantă, au acum alte destinații. Pe de altă parte, având în vedere vechimea, trecutul, arhitectura, dar și evenimentele petrecute aici, construcțiile au fost incluse în lista monumentelor istorice. Trist este că o parte dintre ele au fost demolate pentru a lăsa locul unor clădiri comuniste.

Stirile PROTV

The Guardian: Alegătorii din România sunt furioşi. Ce urmează după victoria şocantă a ultranaţionalistului în primul tur

RomaniaTV

Văru Săndel aruncă BOMBA despre Silviu Prigoană. Toată lumea știa asta, dar nimeni nu avea curajul să recunoască!

Printre aceste case spectaculoase din Copou se află fostul palat Jockey Club sau Casa Cantacuzino-Pașcanu

Plecând de la baza Copoului (din actuala Fundație) a urbei, două exemple sunt cele alte fostului palat Jockey Club sau Casa Cantacuzino-Pașcanu. Palatul Jockey Club numit și Palatul Beldiman era amplastat pe locul unde este astăzi parcul din fața blocului Expres. Asta din capătul Uliței Sârbești (astăzi strada Lăpușneanu). Construcția, cunoscută inițial sub numele de Casa Balș, a fost construită în 1807 după planurile tânărului Gheorghe Asachi și demolată în 1959. Clădirea a avut mai mulți proprietari și diferite destinații, de la reședință familială la imobil cu pravălii, hotel, restaurant și chiar sediul Jockey Clubului. În completare, aproape de acest loc se află Casa Cantacuzino-Pașcanu sau Casa Cantacuzino-Cozadini. Este o clădire construită în 1840 de către marele logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu. Este situată lângă clădirea fostei Fundațiuni „Regele Ferdinand I”, astăzi Biblioteca Centrală Universitară (BCU) „Mihai Eminescu” din Iași.

În 1944, clădirea unde este astăzi Palatul Copiilor devine lagăr pentru militarii Armatei Roșii

Între 1945-1965, clădirea își schimbă din nou destinația, devenind Căminul „Ion Niculi” al studenților politehniști ieșeni. În 1965 clădirea devine Palatul Pionierilor, dechiderea oficială a noii instituții fiind la 16 ianuarie 1966. O ultimă schimbare de nume survine după decembrie 1989, când devine Palatul Copiilor. Spre finalul secolului al XIX-lea, palatul este cumpărat de stat pentru Corpul IV de armată, aici fiind adăpostite Comandamentul, Brigada de artilerie, Serviciul de Geniu și alte unități militare. Casa continuă să fie reședință regală pentru Carol I și prințul moștenitor Ferdinand și soția sa Maria. Inedit este că în 1944 clădirea devine întâi un lagăr pentru militarii Armatei Roșii, iar apoi, după ofensiva trupelor sovietice în marea Bătălie de la Iași de la sfârșitul lunii august-începutul lunii septembrie, pentru militarii români, germani sau italieni prizonieri ai sovieticilor.

De la Casa Iulius Reinicke la casele Luca și Palade

Mai departe, pe actualul Bulevard Carol I, la intersecția cu strada Vasile Pogor, fosta stradă Coroi, fostă I. C. Frimu, unde este acum o parcare, a fost imobilul Agai Costache Luca, casa ce ocupa și trotuarul de astăzi al bulevardului. A fost demolată în timpul sistematizărilor și alinierii străzilor din anul 1968. Aici s-a născut, în 1812, scriitorul Costache Negri, strănepotul stolnicului Toma Luca. Imobilul apare în 1853 pe Lista caselor și dughenilor Capitalei, tiparită de Institutul Albina în 1853, fiind situată pe fosta Uliță Mare, între casele Logofătului Costache Sturza și ale lui Dimitrie Cantacuzino Pașcanu.

Prin 1875 a fost în proprietatea lui Neculai Iamandi unde s-au adunat susținătorii de domnie ai colonelului Dabija. Aici a funcționat o vreme și Centrul Universitar de Studii Franco-Român. Casa Palade, amplasată langă Biserica „Sfinții 40 de Mucenici”, de pe actuala stradă Berthelot, nr. 14. Aici era o dugheană unde se adunau tutungii, iar în spate era casa arătoasă a cucoanei Saftica Palade, femeie care călătorise mult prin Europa. A fost căsătorită cu vistiernicul și mai apoi domnitorul Mihail Sturza, de care s-a despărțit mai târziu din cauza unui adulter cu Neculai Roznovanu. Aici a locuit și junimistul Leon Negruzzi. Casa este bombardată în Al Doilea Război Mondial. Și aici, din cauza sistematizării comuniste, casa este demolată.

Pe dreapta cum se intră pe Aleea Veronica Micle din Iași era casa talentatului arhitect german Julius Reinicke Chetner, cunoscut pentru planurile frumosului Palat Sturza din București

Un alt imobil valoros se afla cum se intră pe Aleea Veronica Micle din Iași. Este vorba despre casa talentatului arhitect german Julius Reinicke Chetner cunoscut pentru planurile frumosului Palat Sturza din București. Aceasta a fost demolată în 1946 pentru că a fost deteriorată masivă în Al Doilea Război Mondial. Arhitectul Reinicke, în iarna anului 1879 a înființat pe strada Dancu (Nemțească), lângă Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, un patinoar în ograda lui Teodor Balasan, directorul ziarului Curierul. În 1881, Reinicke muta patinoarul lângă casa sa din Copou unde intrarea era 1 leu, concertul militar 20 bani, iar la bufet se găsea bere străină, vin și „ciaiu”.

Aici a locuit și verișoara sa, Leopoldina, alintată Fridolina, de care, pe la 1881, era amorezat tânărul I. L. Caragiale, pe atunci revizor școlar pe județele Neamț și Suceava. Casa a fost vândută, la 1909, lui P. P. Poni. Reinicke Chetner a cumpărat Berăria Zimbru din Păcurari, fostă proprietatea Zvec, amenajând o grădină de petrecere cu muzică și jocuri de lumini. Acesta avea un restaurant și în Piața Unirii, „la Elita” prin 1907.

Pe locul unde este din 1976 Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane” a locuit Gheorghe Asachi într-o casă realizată după planurile sale

În listă intră și Casa Gheorghe Asachi, aflată pe actuala stradă Codrescu, nr. 2. Pe locul unde este din 1976 Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane” a locuit Gheorghe Asachi într-o casă realizată după planurile sale. Aici era sediul tipografiei unde se tipărea „Albina Românească”, primul ziar în Limba română din regiunea Moldovei. Casa a fost cumpărată în 1903 de Regina Maria pentru o fundație de binefacere. În 1912 aici era Școala de Menaj Principesa Maria, apoi imobilul a fost donat Academiei Române de către Regele Mihai I. Un alt imobil uriaș și cu o istorie specială este actualul sediu al Direcției Județene a Arhivelor Naționale Iași, Bulevardul Carol I, nr. 26. Aici a fost casa cucoanei Saftița Palady, imobil demolat în 1977 pentru depozitul Arhivelor de Stat. Saftița era fiica lui Costache Rosetti și soția lui Mihail Sturza înainte de a ajunge domnitor. ovei de la 1832.

Casele Petre Bogdan și cea care, la 1911, a aparținut neurochirurgului ieșean Nicolae Oblu, care a inaugurat în 1972 primul Spital de Neurochirurgie din România, se află în proprietatea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Urmează două case, Petre Bogdan și cea care, la 1911, a aparținut neurochirurgului ieșean Nicolae Oblu, care a inaugurat în 1972 primul Spital de Neurochirurgie din România. Acestea se află acum în proprietatea Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași.

Prima casă (amplasată pe Bulevardul Carol) adăpostise în Primul Război Mondial familia diplomatului Camille Blondel (1854-1935), ambasador al Franței în România între 1906-1916, considerat artizanul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei. A doua este pe strada Titu Maiorescu, nr. 12. Aici funcționează acum Muzeul UAIC. Actualul muzeu îmbină cele două colecții, amenajând o secțiune arheologică: Muzeul Civilizației Cucuteni la parter și una academică: Muzeul Academic la etaj.
Muzeul Academic prezintă diversele etape istorice ale învățământul superior ieșean, steagurile primelor facultăți, tablouri cu personalități, documente oficiale, fotografii, instrumente și medalii.

Casa Steege – azi Corpul I al UAIC, Centrul de Studii Europene, Centrul de documentare europeană Jean Monet din Bulevardul Carol I nr. 19, fost nr. 16

În Casa Steege – azi Corpul I al UAIC a locuit Ludovic Steege, ministrul de finanțe în 1863, care a călătorit la Viena și Berlin pentru a obține recunoașterea dublei alegeri a lui Al. Ioan Cuza și implicit Unirea Moldovei cu Țara Românească. În acest imobil a locuit bătrâna Caliopi Steege cu fiicele ei. Aici, profesorul Oreste Tafrali deschide în anul 1915 un mic Muzeu de Antichități unde se găseau piese de numismatică, ceramică și statui. Trebuie menționată și fosta casă a lui Anastase Carp. În timpul construirii Universității, lângă cârciuma lui Panaite, între Universitate și Liceul Internat (azi Colegiul Național „Costache Negruzzi”), era casa lui Anastase Carp, cumpărată de la sora sa Elena Tufescu. Casa a fost demolată dupa 1944, iar spitalul, mutat în Sărărie, în anul 1948 trecând în patrimoniul Statului.

Palatul Universității a fost construit pe locul marelui Teatru Național din Copou distrus de un incendiu în februarie 1888, după ce a funcționat timp de 42 de ani în acest loc

Palatul Universității din Iași a fost construit pe locul marelui Teatru Național din Copou distrus de un incendiu în februarie 1888, după ce a funcționat timp de 42 de ani în acest loc. Exact unde astăzi este intrarea principală la Universitate, cea de lângă statuia lui A. D. Xenopol, exista casa cu etaj și înconjurată de ziduri groase a vornicului Ionița Sandu Sturza (1762-1842), cel dintâi domn pământean dupa 100 de ani de stăpânire fanariotă. Imobilul a ajuns în posesia fiului său, Neculachi, iar prin 1833 era în posesia lui Teodor Balș. Clădirea a fost distrusă de un incendiu într-o noapte geroasă la 17/18 februarie 1888, după terminarea repetiției cu piesa „René” de Emile Zola, a cărei premieră urma să aibă loc în seara următoare. Clădirea a ars până la temelii, din incendiu fiind salvate doar arhiva, o mică parte din bibliotecă, o parte din mobilier, candelabrele.

Institutul de Igienă și Sănătate Publică „M. Ciucă” se află în Casa Mavrogheni de pe Bulevardul Carol I, nr. 1

Casa Mavrogheni, unde se află Institutul de Igienă și Sănătate Publică de pe Bulevardul Carol I, nr. 1, este situată lângă Biblioteca Central Universitară. Aici a existat locuința lui Petrache Mavrogheni – Mavroyeni (1819-1887), politician și renumit ministru de finanțe.

Casa Mavrogheni era joasă, fără etaj, cu boltă pentru trăsuri către nord și un salon oval. Fusese cumpărată prin 1849 de la vistiernicul Alecu Sturza. Aici aveau loc recepții, concerte și baluri la care participau miniștri, consuli ai puterilor europene, tineri moldoveni cuprinși de elanul patriotic și, nu rareori, domnitorul Grigore Ghica. Aici ar fi locuit Principele Carol I. Casa lui Mavrogheni a fost vândută prin 1867 bancherului Neculai Drossu. În clădirea Mavroghenilor a funcționat o vreme comandamentul Corpului IV de Armată (1882). După 1944, a intrat în posesia căminelor studențești, iar mai târziu la Sanepid și Inspectoratul de Sănatate.