Interviu în exclusivitate! Secretele din spatele noului antrenor al Politehnicii Iași. Tony da Silva a vorbit pentru prima dată despre asta: „Am suferit foarte mult!” – FOTO

Anthony da Silva sau Tony, după cum îl știe toată lumea, vorbește despre experiența trăită la Iași, după o lună de când este antrenor la Politehnica. Fotbalul este viața lui, însă timpul petrecut departe de soția sa, Celine, și de fiul său, Lucas, îl afectează. Acesta își amintește cu emoție prin ce a trecut în copilărie ca să ajungă până aici.

Tony da Silva a rămas impresionat de Iași

După o lună de antrenorat la Iași, Tony s-a acomodat foarte bine orașului, însă până acum s-a focusat pe un singur lucru, fotbalul. Totuși, faptul că familia a rămas în Braga, Portugalia, nu l-a ajutat, iar dorul pentru fiul său este tot mai mare pe zi ce trece.

Stirile PROTV

Incendiu puternic la mai multe magazine din București. A fost emis mesaj RO-Alert, din cauza degajărilor de fum. FOTO

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

„Mă simt foarte bine după o lună la Iași, nu simt vreo diferență între moldoveni și ardeleni. Înainte să vin aici, nu știam nimic despre oraș, despre oameni, despre condiții, am venit fără să știu ceva. Pe mine mă enervează faptul că jucătorii nu știu cât sunt de norocoși sunt că joacă la acest club. Au tot ce le trebuie, condiții bune, terenuri de antrenament, orașul bun, ai aeroport, orașul e mare, ai atâtea locuri unde să mergi”, a spus Tony da Silva.

Când a auzit că Politehnica este interesată de serviciile sale de antrenorat, portughezul nu a mai stat pe gânduri și și-a luat bilet pentru primul avion spre Iași.

„Eu am venit singur, familia a rămas în Portugalia, este greu, însă am ales această meserie. Soția și copilul au rămas acasă, însă vorbim în fiecare zi. Eu, când am venit la Iași, nici măcar nu știam salariul, când m-a contactat conducerea, eu am acceptat fără să mai stau pe gânduri. Mi-am luat bilet de avion cât mai repede și am plecat. Abia când am ajuns aici, mi-au zis că trebuia să discutăm despre salariu și alte aspecte. Pe mine nu mă interesează, eu am venit cu inima deschisă, fotbalul și România mi-au dat multe lucruri, este și rândul meu să dau ceva înapoi”, a transmis antrenorul.

Respectul pentru România este cel mai important

Disciplina și respectul sunt foarte importante pentru portughez, iar primul lucru pe care l-a făcut când a venit în România, în 2007, a fost să învețe limba română.

„Vorbesc foarte bine română, deși am plecat de câțiva ani, am ținut contactul cu România. Din punctul meu de vedere, când vii într-o țară străină, trebuie, în primul rând, să înveți limba, să-i respecți cultura și obiceiurile. Am făcut tot posibilul să învăț limba română în primii ani aici. Țin minte și acum, când am venit prima dată în România, eram pe aeroport, la Cluj, cu patru genți după mine și a venit Iuliu Mureșan, președintele de la CFR Cluj, și mi-a spus de ce am venit cu atâta bagaj după mine. I-am răspuns că eu am venit să muncesc aici, nu în vacanță, intenția mea era serioasă. Acum, văd unii jucători că nu dau totul pe teren, mă oftică, ei nu știu ce noroc au. Greutățile sunt la cei care sunt pe front, în război, care au copii și nu au ce să le dea de mâncare”, a specificat portughezul.

Cele mai frumoase momente din cariera de fotbalist le-a avut la CFR Cluj, cu care a cucerit titlul și Cupa României, dar a participat și în Champions League. „Pitbull”, cum era poreclit pe vremea când era jucător, era extrem de muncitor, iar acum nu înțelege atitudinea delăsătoare a fotbaliștilor.

„Dificil, primele meciuri, jucătorii aveau moralul la pământ, nu jucau cu zâmbetul pe buze. Eu sunt un tip extrem de optimist și pozitiv și îmi place să mă lupt până la ultima picătură de sânge. Prima dată când am intrat în vestiar, erau grupulețe, cei care vorbeau portugheză într-un grup, cei cu engleză, românii într-un alt grup. Acest lucru nu mi-a plăcut, noi trebuie să fim o echipă, nu pe cont propriu. Câțiva jucători voiau traducători și atunci am zis stop. Noi am venit în România, vorbim românește, eu, dacă vreau să fiu respectat, trebuie să te respect pe tine, iar dacă tu nu faci acest efort, atunci e greu. La antrenamente vorbesc, în mare parte, doar românește. Suntem foarte asemănători, românii și portughezii, că suntem latini. Portughezii reușesc să se acomodeze ușor aici”, a precizat sportivul.

Lipsurile din copilărie l-au motivat să lupte în viață

Portughezul și-a făcut junioratul la clubul Paris Saint Germain

Tony își amintește cu emoție de copilăria sa, în special din cauza lipsurilor din familie. Fotbalul a fost o scăpare pentru micul Tony, care locuia într-un cartier din Paris, unde drogurile, armele și poliția erau non-stop pe stradă. Cel mai greu a fost faptul că pe părinți îi vedea doar seara, iar familia nu-și permitea să cumpere prea multe lucruri pentru micul Tony.

„Tatăl meu era antrenor în Franța, iar eu mergeam tot timpul cu el, iar mama a lucrat pe unde a putut. Am crescut în Paris și a fost foarte dificil. Am suferit mult când eram copil. Eram o familie modestă, săracă, părinții mei lucrau de dimineața până seara ca să mă întrețină pe mine și pe sora mea mai mare. Era greu cu banii, nu ne permiteam multe lucruri față de alții. De la 12 ani am fost la fotbal, am făcut junioratul la Paris Saint Germain. Tot timpul am fost serios și disciplinat, însă uneori viața te împinge în anumite direcții. Țin minte că erau anturaje periculoase pe străzi, droguri, arme, venea, de multe ori, poliția prin cartier, inevitabil erai și tu prins în astfel de lucruri”, își amintește Tony.

A plecat din Paris pentru a avea un viitor liniștit în țara sa natală, iar de acolo a continuat să crească pe plan sportiv.

„Când aveam 18 ani, am plecat în Portugalia, asta se întâmpla prin 1998. Câștigam mai mulți bani ca junior la Paris decât câștig ca antrenor. De acolo, mi-am continuat cariera de jucător în țara natală și după evoluțiile mele bune am prins transferul la CFR, unde am trăit momente foarte frumoase. Dacă aș putea, aș vrea să le dau jucătorilor puțin din sângele meu, să le curgă prin vene, să îi văd că luptă, când văd că nu încearcă, mă enervez foarte tare. Nivelul campionatului românesc a scăzut mult față de cum era pe vreme când jucam eu aici, era și formatul diferit, dar erau și jucători de o calitate mai mare”, a mai transmis Tony.

Tony da Silva: „Nu dorm, sunt foarte frustrat”

Deși este un tip carismatic și mereu cu zâmbetul pe buze, când merge acasă, Tony reușește cu greu să își controleze emoțiile. În special, după o înfrângere nu poate să vorbească cu nimeni și are probleme cu somnul. Doar familia îl mai liniștește, însă ar vrea să îi fie alături. Antrenorul trebuie să salveze echipa de la retrogradare. Contractul este doar până la sfârșitul campionatului, iar conducerea va lua, ulterior, o decizie, dacă îi va prelungi înțelegerea.

„Eu am doar două pasiuni, familia mea și fotbalul. Foarte rar mă vezi să ies prin oraș. Până acum, eu știu doar Copoul, stadion și acasă, atât. Sunt un tip foarte ambițios, mă consum mult, eu, dacă nu câștig, nu dorm, sunt foarte frustrat. Bineînțeles că mă gândesc la familia mea zilnic. Fiul meu are 10 ani, îmi lipsește mult, dacă voi continua la Poli, vreau să îmi aduc soția și fiul aici, să îl înscriu la școală și la fotbal aici, mi-ar plăcea foarte mult, îmi lipsesc enorm”, a încheiat portughezul.

Portughezul Tony da Silva are deja o lună de când este în Iași și ar fi dispus să își aducă familia permanent, dacă va continua ca antrenor.