Tinerețea și efervescența literaturii ieșene: Talentul lui Horia-David Munteanu este o moștenire de familie!

Elev la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”, Horia-David Munteanu este un simbol al literaturii ieșene ce duce o tradiție bine înrădăcinată în rândul tinerilor pasionați de literatură

Elevul crescut printre cărți, filme și artă dovedește că efervescența și spiritul tânăr poate crea un nou val al literaturii ieșene. Horia-David Munteanu este un tânăr pasionat de literatură, ce se revoltă prin activitatea sa, așa cum puțini tineri știu să o facă. Premiile și distincțiile primite de-a lungul studiilor sale sunt rezultatele unei pasiuni, lucru care face aceste distincții să fie mai prețioase. Cel mai recent premiu obținut este la concursul „Tinere condeie”, unde a primit premiul I.

Stirile PROTV

Reacția SUA după ce Vladimir Putin a schimbat doctrina nucleară a Rusiei. Anunțul făcut de Casa Albă

RomaniaTV

Prigoană o bântuie pe Bahmu. I-a apărut în vis și i-a transmis un mesaj din lumea de dincolo. Ți se face pielea de găină!

Tinerețea literaturii ieșene, manifestată prin intermediul lui  Horia-David Munteanu

Pasiunea lui Horia-David Munteanu pentru literatură este bine înrădăcinată în viața de familie, fiind fiul celor mai cunoscuți profesori de limba și literatura română din Iași, Nicoleta și Emil Munteanu. Cu toate că această pasiune a venit din sânul familiei, David susține că tocmai faptul că nu a fost „împins” spre lucrul acesta, faptul că a avut parte de libertate l-a ajutat să se convingă că îi place să scrie, îi place literatura și chiar să dezvolte o pasiune din acestea.

„Cu siguranță, în a-mi descoperi pasiunea pentru literatură sunt incluși mai mulți factori: talentul moștenit din familie – o loterie genetică ce m-a împins în această direcție a scrisului, precum și părinții ce mă iubesc, mă acceptă așa cum sunt și mă îndrumă blând în acest parcurs literar, indicându-mi oportunități și activități în care să mă regăsesc și să mă dezvolt. Am crescut printre cărți și filme, dar am avut și multă libertate. Uneori nu am gestionat această încredere cum s-ar fi așteptat, probabil, ei, dar nu a existat niciun moment important în care să-i fi dezamăgit”, menționează tânărul David.

Concursul pentru literatură la care a obținut premiul I la categoria „Elevi de liceu” este printre multele premii pe care David le-a “strâns” de-a lungul anilor la concursurile de profil din țară.

Horia-David Munteanu a obținut Premiul I, cu punctaj maxim, la faza națională a Concursului „Tinere Condeie”(2019), și în 2018 – Premiul al III-lea. A câștigat Marele Premiu pentru proză la Festivalul Național „Rezonanțe Udeștene” (2019) și alte premii la concursuri de creație literară. Anul acesta a obținut, din nou, Premiul I (cu cel mai mare punctaj) la faza națională a Concursului „Tinere Condeie”.

Anul acesta a participat cu patru texte de diferite genuri literare, fiecare cu un stil diferit sau o abordare diferită.

„Am ales patru texte de factură diferită: Bărbatul, Fiul risipitor nu se mai întoarce, Visul și Spovedanii. Unele au o mai accentuată tentă realistă, în altele mă joc cu o tentă fantastică, cu un absurd de influență kafkiană. Îmi place să testez diferite moduri de a scrie, dar în esență temele care mă preocupă sunt constante”, relatează tânărul David.

Pe lângă premii David a fost prezent în mai multe publicații de literatură din România. Acesta a publicat proză în reviste ca „Bucovina literară” (nr.7-8-9/ 2019, Suceava), „Mișcarea literară”(nr.4/ 2019, Bistrița), „Alecart” și pe blogul cultural O mie de semne. Din 2019, este redactor al revistei de atitudine culturală „Alecart” unde publică recenzii de carte, cronici de teatru, reportaje culturale sau impresii de călătorie. De asemenea, a fost inclus cu mai multe texte în Antologiile „Tinere Condeie” (2018 și 2019).

Literatura îmbinată cu arta designului grafic

Puțini sunt tinerii ce se revoltă prin arta literară, arta de a transpune viața din jur în versuri sau în povești ce transmit un mesaj încifrat, dar puternic și concis.

David Munteanu este unul dintre redactorii revistei “Alecart”, o revistă ai căror redactori sunt elevii de liceu care își “câștigă” acest loc prin activitatea deosebită în lumea literaturii. Orice elev care a studiat la Colegiul Național de Artă “Octav Băncilă” din Iași a dorit măcar o dată să facă parte din această familie de tineri ce împart aceleași pasiuni, revista este una elitistă, fapt pentru care, doar cei mai buni elevi, cei cu adevărat preocupați de literatură fac parte din acest concept.

“Alecart coincide cu oportunitatea de a crea într-un context vizibil, fiind, după mine, una dintre cele mai bune reviste de atitudine culturală. La început (îmi amintesc discuțiile din redacție și de acasă, deși eram mic), unii au criticat conceptul „prea elitist” al revistei, dar țin să precizez că bucuria și orgoliul de a te vedea publicat aici sau pe blogul Alecart, de a aparține unui astfel de grup, unei comunități efervescente, care nu are timp să se osifice fiindcă mereu sunt generații noi de elevi și de redactori sunt inegalabile. A fi redactor Alecart reprezintă un fel de a fi în lumea literară, o permanentă provocare și șansa de a cunoaște scriitori și personalități culturale extraordinare. A fi redactor Alecart înseamnă a fi în mijlocul FILIT-ului, a prezenta cărți, a putea participa ca jurnalist cultural la Festivalul Internațional de Poezie de la Bistrița (e o experiență unică), a putea merge în tabere de jurnalism și de a întâlni tineri cu aceleași preocupări, a fi diferit de ceilalți”, povestește Horia-David Munteanu.

David este elev la profilul de design al Colegiului Național de Artă “Octav Băncilă” din Iași și mărturisește că acest colegiu este un “refugiu” pentru cei care doresc să se regăsească prin artă, cei care doresc să concentreze spiritul rebel al unui adolescent în lucrări frumoase, fie prin intermediul “condeiului”, fie prin cel al pensulei sau al creionului de grafit.

“Anul viitor voi fi elev în clasa a XII-a și, pentru mine, «Băncilă» este locul în care am trăit cele mai interesante experiențe. Am fost un fel de Holden, personajul lui Salinger, și sunt conștient că doar într-un liceu de artă m-aș fi putut bucura de susținere și de înțelegere. Ceea ce este extraordinar la «Băncilă» e că în mod sigur nu te vei simți diferit, singur, ciudat, neînțeles. Mai devreme sau mai târziu, va exista întotdeauna cel puțin un profesor care să vadă nebunia din fiecare și să o transforme în pasiune pentru ceva. De aceea îi mulțumesc domnului profesor Cristescu, doamnei profesoare Cristina Crețu și tuturor celor care mi-au acceptat modul de a fi”, completează elevul.

Elevul de la “Băncilă”

Elevul David este unul răzvrătit, unul care nu susține sistemul actual de învățământ, dar care nu neglijează rezultatele din școală. Părinții nu sunt exigenți cu notele și chiar dacă în unele aspecte nu sunt de acord cu fiul lor, îl încurajează spre a avea propriile opinii. În activitatea sa literară, David a cunoscut și o parte “amară” a școlii, partea în care meritele sale sunt invalidate de către unii colegi sau profesori, care au crezut că ceea ce el a făcut a fost un rezultat al ajutorului din partea părinților. În timp David a demonstrat că munca sa îi aparține întru totul, participând activ la redacția Alecart, dar și la concursurile de literatură pentru tineri.

“S-a întâmplat, când eram mai mic, ca unii să umbrească realizările mele considerând că ele sunt urmarea ajutorului dat de părinți. De multe ori am auzit – și de la profesori, dar și de la colegi, remarca «Te-au ajutat ai tăi!». În timp, cred că lumea a înțeles că eu nu sunt o prelungire a părinților mei și că alegerile îmi aparțin (de altfel, nu accept nicio intervenție a părinților mei în textele mele!!), așa că nu mai am nicio problemă cu ceea ce ar putea gândi cineva despre mine. Da, sunt foarte mândru de ceea ce fac părinții mei. Știu că sunt printre cei mai buni profesori, din câte știu, singurii profesori Merito de literatură din Iași, chiar dacă eu nu am acceptat niciodată să fiu elevul lor și nu am fost un copil docil”, completează David.

David a văzut cum s-a constituit și metamorfozat, în timp, revista Alecart și chiar a ales să admire redactorii revistei, a menționat că o admiră pe Ioana Tătărușanu, o forță în poezia “născută” printre paginile Alecart, care a obținut în trecut același premiul întâi pentru liceeni la concursul “Tinere condeie”.

Horia-David Munteanu nu crede în inspirație, ci în pasiunea pentru cuvânt, iar ca teme literare îl stârnesc relațiile interumane. Preferă proza scurtă pentru impactul pe care îl poate avea asupra cititorului, precum și pentru libertatea de a fragmenta, de a lua prin surprindere cititorul.

Pasiunea sa pentru a scrie este demult în sufletul său și s-a manifestat la o vârstă fragedă. David a scris primul său roman la doar 11 ani, în urma unei teme primite la școală.

“Totul a pornit de la o temă școlară propusă de doamna profesoară Mihaela Vlioncu, aceea de a concepe un miniroman, ce s-a suprapus peste dorința mea de a scrie. Ideea cărții este chiar viața, o retrospectivă secvențială a existenței, o urmărire a unor momente semnificative de la vârste diferite pe care le traversează personajul meu. E despre un „eu” trecut prin viață, în ciuda celor 11 ani pe care îi aveam atunci”, povestește David.

Cu siguranță ieșenii vor mai auzi de Horia-David Munteanu, un tânăr pasionat de literatură, un răzvrătit în modul cel mai bun și un suflu tânăr al literaturii Ieșene.