Terapie cognitiv comportamentală. În ce situații aceasta este recomandată de către specialiști?

O terapie cognitiv-comportamentală  este o formă de psihoterapie bazată pe principiile teoriei cognitiv-comportamentale. Această terapie se concentrează pe relația dintre gânduri, emoții și comportament și vizează schimbarea gândurilor și comportamentelor disfuncționale pentru a îmbunătăți starea de bine și funcționarea generală a persoanei.

Principiul de bază al terapiei cognitive-comportamentale este că gândurile negative sau iraționale pot provoca emoții și comportamente nedorite. Terapeutul și clientul lucrează împreună pentru a identifica și a schimba aceste gânduri disfuncționale prin intermediul diferitelor tehnici și strategii.

Stirile PROTV

Incendiu puternic la mai multe magazine din București. A fost emis mesaj RO-Alert, din cauza degajărilor de fum. FOTO

RomaniaTV

Scandal monstru după ce Aura Șova a câștigat Vocea României 2024. Acuzațiile dure au bombardat internetul: “Să vă fie rușine!”

Terapie cognitiv comportamentală. Ce învață pacientul în timpul acesteia

Unele dintre tehnicile comune utilizate în terapia cognitiv-comportamentală includ identificarea gândurilor distorsionate. Persoana învață să recunoască și să identifice gândurile negative sau iraționale care pot contribui la sentimentele de tristețe, anxietate sau stres.

16:11, 04 Dec 2024

FOTOCine este Zarathustra, zeul iranian care a inspirat crearea uneia dintre cele mai importante opere de filosofie

Persoana învață să examineze și să reevalueze gândurile și interpretările lor, înlocuindu-le cu alternative mai pozitive și realiste. Persoana învață diverse tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația sau tehnicile de relaxare musculară progresivă pentru a gestiona stresul și anxietatea.

Pacientul este expus treptat și controlat la situații care provoacă teamă sau anxietate, ajutând-o să-și reducă treptat frica și să-și construiască încrederea. Învățarea abilităților de rezolvare a problemelor. Astfel, persoana învață strategii eficiente de rezolvare a problemelor și abilități de luare a deciziilor pentru a face față provocărilor vieții.

Terapia cognitiv-comportamentală a fost utilizată cu succes în tratarea unei game largi de tulburări, inclusiv depresie, anxietate, tulburări de alimentație, tulburări de somn, tulburări de control al impulsului și multe altele. Este o terapie orientată pe obiective, de scurtă durată și bazată pe evidențe, ceea ce înseamnă că se bazează pe cercetări și dovezi științifice.

Cât durează terapia? De câte ședințe are nevoie o persoană pentru a scăpa de problemă

Durata unei terapii cognitive-comportamentale poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi severitatea problemei, tipul de tulburare, resursele personale ale individului și progresul terapeutic. În general, terapia cognitiv-comportamentală este o formă de terapie orientată pe obiective și structurată, care se desfășoară pe termen scurt.

În mod tipic, terapia cognitiv-comportamentală poate dura între câteva săptămâni și câteva luni, cu o medie de aproximativ 12-20 de ședințe. Însă este important de menționat că durata terapiei poate varia și poate fi ajustată în funcție de nevoile individuale ale fiecărei persoane.

În primele ședințe, terapeutul și clientul colaborează pentru a stabili obiectivele terapiei și pentru a identifica problemele și gândurile disfuncționale. Pe parcursul terapiei, terapeutul utilizează diverse tehnici și strategii pentru a ajuta clientul să-și schimbe gândurile și comportamentele nedorite și să-și îmbunătățească funcționarea emoțională și comportamentală.

Este important de menționat că o terapie cognitiv comportamentală poate varia de la persoană la persoană și că unele probleme pot necesita mai mult timp pentru a fi abordate în terapie. De asemenea, terapia cognitiv-comportamentală poate fi utilizată și într-un format de terapie de întreținere pe termen lung, pentru a consolida schimbările obținute și pentru a preveni recidiva. Durata exactă a terapiei cognitive-comportamentale va fi stabilită în colaborare între terapeut și client, luând în considerare factorii specifici ai situației și nevoile individuale.