Ne place sau nu ne place, această dilemă circulă și capătă consistență în societatea românească. Mă refer, firește, la oamenii de bună credință. Unii dintre aceștia, al căror număr nu poate fi cunoscut decât dacă vom avea alegeri corecte, cred cu toată sinceritatea că, în România, s-a pus la cale, prin troli și boți ai Federației Ruse, o periculoasă lovitură de stat, care a fost dejucată prin vigilența serviciilor secrete și a CCR. Alții cred, de asemenea, cu toată sinceritatea, că „sistemul” a inventat o tentativă de lovitură de stat tocmai pentru a face acest lucru prin anularea alegerilor. Câți sunt aceștia vom afla tot în eventualitatea în care vom avea alegeri libere. Dar subiectul merită să fie dezbătut.
Milițianul-șef al sistemului, Cătălin Predoiu, din poziția de ministru de Interne, dar și de președinte interimar PNL, susține că „sistemul” nu trebuie blamat, că, dimpotrivă, acesta a făcut lucruri bune pentru români și, prin urmare, trebuie susținut și aplaudat. Președintele interimar, Ilie Bolojan, este așteptat de multă vreme de către românii care trăiesc în țară, dar și de către cei care trăiesc în străinătate, să convoace o ședință CSAT, la capătul căreia să prezinte, în fine, opiniei publice faimoasele probe care ar fi stat la baza anulării alegerilor. Cu alte cuvinte, probele că s-ar fi pus la cale o lovitură de stat în România, menită să răstoarne ordinea constituțională și să-i aducă la putere pe oamenii de încredere ai Federației Ruse, în frunte cu Călin Georgescu. O ședință CSAT destinată să rezolve, cu probe adecvate, această dilemă a întârziat extrem de mult și, eu unul, sunt convins că nici la următoarea întrunire, convocată la Cotroceni, nu vom primi satisfacție. Deși, după cum a devenit cât se poate de evident, mai întâi au fost lansate acuzații privind un atac frontal asupra ordinii constituționale, urmând ca, la doar câteva zile de la confirmarea legalității primului tur de scrutin, acesta să fie anulat de către CCR și, abia după, într-un interval de luni de zile, „sistemul” să se dea peste cap încercând să identifice retroactiv probe care să-i confirme acuzațiile. Dar, fie și așa, tot sunt convins că, la capătul acestui CSAT, președintele interimar, Ilie Bolojan, predat cu arme și bagaje Republicii Franceze, nu va fi capabil să prezinte vreo probă cât de cât concludentă.
Eu cred că și unii dintre români, cei care, cu toată sinceritatea, aprobă și aplaudă ceea ce a făcut Curtea Constituțională, considerându-i pe cei nouă drept adevărați eroi care s-au sacrificat salvând țara de la dezastru, și alții, cei care consideră contrariul, au dreptul ca, înaintea alegerilor repetate, să afle adevărul. Primii nu dau doi bani pe cele două rapoarte ale Comisiei de la Veneția, care, desigur, nu sunt obligatorii, dar sunt totuși întocmite de cei mai importanți experți în drept constituțional din Europa. Și nici pe afirmațiile insistente ale celor mai înalți reprezentanți ai administrației Trump. Tratează cu dispreț declarațiile unor lideri europeni și analizele din presa UE, care acuză faptul că autoritățile de la București s-au făcut vinovate de derapaje inadmisibile de la regulile democratice. Ceilalți, cei care susțin că în România a avut loc o lovitură de stat și care se arată mai deciși ca oricând să voteze cu suveraniștii, acuză autoritățile că joacă alba-neagra și „sistemul” că încearcă să îi țină în continuare prizonieri pe români prin pervertirea voinței lor politice.
În ceea ce mă privește, le respect și unora, și altora opțiunile, dar am, la rândul meu, o certitudine. Și anume că, dacă a existat o lovitură de stat antidemocratică în România, aceasta a fost asumată de cei nouă de la Curtea Constituțională, cu complicitatea unor vârfuri politice care se cramponează de putere după ce, timp de 35 de ani, s-au bătut joc în fel și chip de România.