Prima pagină » Cultural » Din lumea filmului » Tatal lui Dan Bordeianu a construit cu mana lui o casa la Branesti, timp de zece ani. A apucat sa se bucure putin timp de ea, fiindca s-a stins din viata in 1997. Emotionant ce se intampla acum cu locuinta
Tatal lui Dan Bordeianu a construit cu mana lui o casa la Branesti, timp de zece ani. A apucat sa se bucure putin timp de ea, fiindca s-a stins din viata in 1997. Emotionant ce se intampla acum cu locuinta

Tatal lui Dan Bordeianu a construit cu mana lui o casa la Branesti, timp de zece ani. A apucat sa se bucure putin timp de ea, fiindca s-a stins din viata in 1997. Emotionant ce se intampla acum cu locuinta

30 iul. 2019, 14:06,
în Cultural
a:3:{s:7:"site_id";i:3;s:6:"old_id";i:82776;s:8:"site_url";s:15:"cultural.bzi.ro";}

Dan Bordeianu se declara un barbat implinit si fericit alaturi de familia sa, alaturi de care traieste la Branesti, in casa construita de tatal sau.

„Daaa! Acolo e. Cu fabuloasa mea sotie, Teodora, cu magnifica mea fiica, Maria, cu cea mai relaxata fiinta de pe pamant, motanul Ariel – si el salvat de la moarte precum lemnele mele.

Imi place casa noastra de la Branesti. A fost initial construita de tata, intre 1980 si 1990. Incet, piatra cu piatra. Tata s-a stins in 1997, dar eu am refuzat sa o vindem, chiar daca sora mea si mama parca asta voiau. Simteam ca ramasesem barbatul din familie, ca trebuia sa am grija de ele, dar nu am vrut sa vand. Cu banii de student am inceput sa renovez casa, iar cand lucram in televiziune, chiar mi-a mers mai bine si am putut sa o pun la punct.

Apoi am hotarat sa ma mut in ea, am marit-o treptat, m-am jucat cu arhitectura, cu designul, iar azi inca tot nu ma satur sa ma uit in jur si sa ma minunez. Imi place. Sunt foarte norocos”, a declarat Dan Bordeianu pentru Formula As.

„Am si eu demonii mei, dar am avut mai multi in trecut. Acum pot spune ca sunt intr-o zona de echilibru. Cand rostesc aceste cuvinte, ele imi suna ciudat. Dar chiar sunt. Probabil, pentru ca luptele care s-au dat in mine in trecut au fost cauzate si de faptul ca nu traiam in prezent. Ma urmarea trecutul si ma speria viitorul. Acum am invatat sa pun o fundita (asa cum prind crapaturile lemnului in lucrarile mele) peste aceste imperfectiuni si sa ma bucur de prezent. Nici macar faptul ca Maria creste vazand cu ochii nu ma mai sperie, doar ma bucur la maximum de fiecare secunda fabuloasa petrecuta alaturi de ea”, a mai spus el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`