Ușor de spus. Mai greu de demonstrat. Pentru că operațiunea prin care e falimentat Tarom este mult mai subtilă decât pare. Ceva mai jos voi relata ce s-a întâmplat. Dar până atunci fac două precizări. Prima este că regimul comunist a înțeles un lucru elementar. Că activitatea Companiei Naționale Tarom nu se poate desfășura exclusiv în cer, ci și pe pământ. Motiv pentru care a fost înzestrată cu zeci de mii de hectare. A doua precizare este că datoriile totale ale Taromului, care l-au adus în prag de faliment, sunt egale cu banii pe care instituția a fost silită să-i dea, pentru fosta ei zestre imobiliară, unei alte companii de stat.
Printr-o adevărată prestidigitație, Guvernul României a înființat Compania Națională de Aeroporturi București – Otopeni și Băneasa – căreia i-a transferat terenurile și imobilele aparținând unei alte companii a statului român, compania Tarom. În cele ce urmează, le ofer celor interesați câteva detalii.
La 7 decembrie 2000, printr-o Hotărâre de Guvern, dată la acea vreme de primul-ministru Mugur Isărescu și contra-semnată de ministrul Transporturilor, Anca Boagiu (azi membră a CA la Tarom), Guvernul transferă pe o perioadă de 49 de ani, Companiei Naționale de Aeroporturi București, cu titlul de administrare gratuită, toate terenurile care astăzi sunt cuprinse în aria de funcționare a Aeroportului Internațional Henri Coandă. Concret, Compania Națională de Aeroporturi are dreptul de a le administra, în interesul obiectului său de activitate, statul rămânând proprietarul real al acestor terenuri. Cu acceptul inexplicabil, tacit al statului român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Aeroporturi București, după ce intabulează terenurile primite în administrare, își arogă, în mod ilegal, calitatea de proprietar și impune companiei Tarom contracte de închiriere, pe care conducerea Tarom de la acea vreme le semnează și le acceptă. Contractele de chirie privesc toate clădirile proprietate a Tarom, ce existau pe aceste terenuri și există și acum. Uluitor, statul român, care deține 80% din capitalul social la CNAB, jecmănește prin contracte de închiriere ilegale compania Tarom, unde tot statul deține 97% din acțiuni. Cu o mănă ia și cu o mănă dă. Ia bani dintr-un buzunar și îi pune în celălalt. Nimeni din conducerile ce s-au succedat în timp la Tarom și niciunul dintre miniștrii care au venit nu s-au întrebat cum poate să fie o companie națională proprietar al terenurilor statului, să opună această calitate companiei Tarom și să stabilească pe norme „proprii” valorile de închiriat pe clădirile companiei Tarom, ce existau acolo atunci când s-a făcut transferul terenurilor. Nici la această data actualul ministru, cât și actualul director al CNAB nu au făcut nimic pentru a oprimi scurgerile de bani, cu titlul de chirii, ce împovărează bugetul companiei Tarom. Singurii vinovați de creșterea datoriilor pentru aceste chirii, ce au ajuns la nivel zecilor de milioane de euro, sunt Ministerul Transporturilor și pleiada ce miniștri ce s-au succedat la conducerea sa. Această stare de fapt trebuie să înceteze. Dacă statul, acționar la ambele companii, nu va interveni pentru oprirea acestei situații anormale, atunci va trebui să intervină DNA-ul și Curtea de Conturi. Așa cum statul a înțeles să susțină dezvoltarea CNAB, în egală măsură poate să susțină eforturile de redresare financiară a CN Tarom, prin alocarea în administrare gratuită a tuturor terenurilor de sub clădirile Tarom existente în acest moment. Acest lucru se poate face imediat, cu o singură condiție: să se dorească acest lucru.
Prin urmare, se iau proprietățile imobiliare din zona cea mai scumpă, nordul Capitalei, de la Tarom, o regie a statului român, și se oferă spre administrare gratuită unei alte regii, creată de Anca Boagiu, pe atunci ministru al Transporturilor. Sub nasul tuturor miniștrilor Transporturilor de atunci și până azi, inclusiv pe sub nasul lui Sorin Grindeanu, ceea ce s-a transferat aiurea, cu titlu gratuit, Companiei Naționale de Aeroporturi, a fost în mod abuziv închiriat de aceasta pe bani grei unor alte entități, cea mai importantă fiind Compania Națională Tarom. Astfel, Taromul a ajuns să plătească și, mai târziu, să acumuleze datorii uriașe, de zeci de milioane de euro, pentru terenuri și imobile pe care nu le putea valorifica. Și pe care au pus ochii rechinii imobiliari. Dacă în acest moment s-ar reveni, așa cum este și normal, la situația inițială, Tarom nu ar mai avea nicio datorie, nu ar mai avea nevoie de niciun plan de restructurare prin restrângere a activităților și ar redeveni o companie pe picioarele ei, chiar prosperă. Dar, ghinion!
În demersul editorial precedent, am amintit de doi oameni de afaceri, care intenționează să pună mâna pe o bucată apreciabilă de teren și, utilizând pistele aferente și mâna de lucru specializată de care dispune Tarom, alcătuită dintr-un mare număr de profesoniști, din ce în ce mai rău plătiți, să ofere unei companii concurente, Lufthansa, respectivul teren, pentru ca, utilizând pistele care sunt de-a gata și mâna de lucru ieftină, aceasta să canibalizeze practic Taromul. Iar cei doi cunoscuți oameni de afaceri aflați în această combinație – și nu este unica combinație de acest fel – sunt Michael Schmidt, proprietarul Automobile Bavaria, cel mai apropiat prieten al președintelui Klaus Iohannis, cel care tocmai a vândut fără licitație 600 de autoturisme Ministerului de Interne și urmează să-l mai doteze cu zeci de motociclete, tot BMW, și cunoscutul om de afaceri Ion Țiriac. Acesta din urmă dispune deja de un terminal, de un hangar și de un mic aeroport pe un teren care a aparținut cândva Taromului, și a mai încheiat afaceri cu Lufthansa, extrem de profitabile pentru companie și pentru el însuși, dar nu la fel de profitabile și pentru statul român.
Voi dezvolta această temă la fel cum, așa cum am promis, voi demonstra efectul pervers al situației acestor terenuri asupra Armatei Române, care, între altele, fapt extrem de scandalos, nu dispune de nicio mentenanță pentru cele 49 de aeronoave multirol F-16, care în curând vor fi toate în dotarea flotei noastre militare.