Suveraniștii au întors cu picioarele în sus masa de joc

O contralovitură cu totul și cu totul surprinzătoare, aplicată statului subteran de către suveraniști, resetează întreg jocul prezidențialelor. Privind lucrurile la rece și analizând fără patimă decizia acestora de a se prezenta cu doi candidați, putem trage din capul locului concluzia că șansa acestora de a intra în finală ieri era zero, iar astăzi crește exponențial.

Va fi extrem de dificil sau poate chiar imposibil pentru Biroul Electoral Central și pentru Curtea Constituțională să elimine încă doi competitori suveraniști, după ce au comis-o deja într-un mod extrem de brutal cu Călin Georgescu. George Simion și Anamaria Gavrilă s-au prezentat de mânuță în mod public, anunțând că strâng semnături pentru ca vineri să le depună la BEC, la ora 15:00, liderul AUR, iar sâmbătă, la aceeași oră, liderul POT. Ne-au mai informat că, dacă amândoi vor rămâne în cursă, înțelegerea este ca unul – se înțelege, cel mai slab plasat – să se retragă în favoarea celuilalt. Și am mai primit asigurări că aceasta este o decizie luată de Călin Georgescu, ambii suveraniști declarându-se surprinși de acest plan, pe care însă l-au acceptat integral.

RomaniaTV

Mihai Trăistariu, dezvăluiri despre relația cu Ioana Ignat. De ce a fost părăsit: Ne plăcea să facem dragoste în fiecare dimineaţă

Observatornews.ro

Ministrul Finanţelor clarifică situaţia impozitării banilor trimişi între rude. Cine este în vizorul ANAF

În varianta cea mai optimistă, în cursă va rămâne George Simion, care, în conformitate cu cele mai multe dintre cercetările de piață, pleacă de pe linia de start din prima poziție, cu circa 28% din intențiile de vot și, susținut în forță de cele două partide, ar putea câștiga detașat alegerile prezidențiale. În acest scenariu – recunosc, foarte optimist, întrucât am informații conform cărora s-ar fi luat decizia blocării sale, după modelul exersat cu succes în cazul lui Călin Georgescu – suveraniștii, aruncați recent peste bord de către reprezentanții statului subteran, globalist și neomarxist, ar putea reveni în forță. Iar coșmarul coșmarului pentru autorii loviturii de stat ar putea fi acela ca la Palatul Cotroceni să ajungă, în funcția de președinte, George Simion, care, din această poziție, ar putea astfel mișca lucrurile în Parlament, încât să genereze căderea Guvernului Ciolacu și nominalizarea, apoi votarea, de către noua majoritate, a unui nou premier în persoana lui Călin Georgescu.

Repet, scenariul de mai sus este cel mai optimist dintre scenariile posibile. Mai plauzibil este însă ca, împotriva lui George Simion – și în ciuda statutului său de lider al opoziției și de vicepreședinte al unei puternice familii din Parlamentul European – să se pună în mișcare, cu toată energia, sistemul, de acum rodat în execuția unor lideri suveraniști, iar în cursă să rămână doar Anamaria Gavrilă. E greu de presupus, în această situație, că în intervalul extrem de scurt rămas până la alegeri imaginea acesteia ar putea fi suprapusă peste imaginea primului președinte al României de sex feminin și că electoratul lui Călin Georgescu, din care o parte însemnată este reprezentată de electoratul lui George Simion, ar putea fi pur și simplu transferat în beneficiul liderului POT. În plus, date fiind o serie întreagă de antecedente asupra cărora nu are rost, în acest moment, să insist, nu exclud deloc posibilitatea ca Ana-Maria Gavrilă să continue seria gafelor monumentale și să se discrediteze singură pe parcursul confruntărilor electorale, unde va fi supusă cu certitudine unui tir încrucișat.

Și, întrucât de la un scenariu ultra-optimist încerc să creionez treptat o desfășurare realistă a campaniei electorale, fără a ezita să-mi exprim și scepticismul, mă simt obligat să mă întreb – și să întreb la rândul meu – cum ar putea fi transferat acel electorat, care s-a dovedit a fi propriu lui Călin Georgescu, către George Simion și, în varianta pesimistă, către Ana-Maria Gavrilă, în condițiile în care decizia lui Călin Georgescu este invocată, dar acesta, în mod straniu, nu s-a pronunțat. Nu a apărut pe niciun post de televiziune, nici măcar la Realitatea Plus, pentru a confirma că decizia îi aparține, că va acționa pe parcursul campaniei electorale pentru a-l susține pe unul dintre cei doi candidați suveraniști și că, ulterior, va accepta, dacă conjunctura va permite, să fie nominalizat premier.

Închei acest editorial exprimându-mi un legitim semn de întrebare.