Surname traducere. Ce înseamnă cuvântul în Limba Română

Mai mult ca sigur ai fost cel puțin o dată în situația de a completa un formular ori un document oficial, iar acolo ai descoperit termeni precum Surname și nu știai traducerea lui. În rândurile ce urmează îți vom prezenta ce este Surname și cum îl poți deosebi de First Name și Last Name.

Surname traducere. Ce înseamnă cuvântul în română

Atunci când trebuie să completezi un formular, ori să îți creezi un cont pe o platformă online, ți se cere să completezi câtva câmpuri, printre care și unul cu Surname.

Această sintagmă provine din limba engleză și se traduce în româna ca fiind numele de familie. Îl regăsești adesea în documente oficiale pe care trebuie să le completezi sau atunci când îți faci cont pe un website. Numele de familie este numele comun al unei familii sau al unei persoane, care este transmis de la părinți la copii. În vorbirea curentă, de regulă, prenumele este scris înaintea numelui de familie. Un sinonim pentru „surname” este „last name” sau „family name” în limba engleză.

RomaniaTV

Românii care Nu primesc 1 leu la bătrânețe, rămân complet descoperiți financiar

Observatornews.ro

Cea mai mare pensie din România a scăzut cu aproape 2.000 € după taxarea la CASS. Top 10 pensii din ţară

Ordinea obișnuită de prezentare a numelui unei persoane în majoritatea țărilor occidentale din Europa, dar și țărilor fondate de coloniștii din aceste regiuni, este aceea care începe cu prenume, urmat de numele de familie. Ordinea care începe cu numele de familie urmat de prenume este folosită în mare parte a Asiei de Est, China, Japonia, Cambodia sau Vietnam, dar și în părțile de sud și nord-est din India, întreaga Rusie, dar și în Ungaria, chiar dacă face parte din Europa Centrală.

Numele de familie în România

În țara noastră se obișnuiește ca soția să preia numele de familie al soțului, copiii moștenind numele acestuia. Sunt însă și excepții care depind de o situație specifică. Atunci când părinții nu sunt căsătoriți civil și nu poartă același nume de familie, sau atunci când tatăl refuză recunoașterea copilului la naștere, ori când mama refuză ca numele de familie al tatălui să fie moștenit de copil.

O lege a căsătoriilor din România permite alegerea numelui de familie al unui cuplu/al unei familii prin selecționarea „tradițională“ a numelui da familie al soțului, al soției sau al amândurora, sub forma unei a două nume separate sau chiar unite printr-o liniuță de unire.

În unele culturi, nu toate persoanele sunt obligate să poarte același nume de familie. Acestea din urmă sunt modificate în funcție de gen, sex sau de statutul pe care o persoană îl are în familie. În Islanda spre exemplu, numele de familie se formează în mod diferit față de sistemele nominale din restul Europei Occidentale. Surname, în traducere, nume de familie din Islanda se formează de la prenumele tatălui, care este folosit ca rădăcină pentru numele copiilor acestuia.