Studiul: o copilărie fericită nu te protejează de problemele de sănătate mintală

Este bine cunoscut faptul că experiențele negative din copilărie pot crește riscul de a dezvolta probleme de sănătate mintală, dar acest fapt trist singular nu inseamnă ca o astfel de persoană dezvoltă forme de suferință psihologică.

Într-un studiu recent, cercetătorii au încercat să exploreze modul în care istoriile de viață ale oamenilor au influențat dezvoltarea psihopatologiei – gândurile și comportamentele anormale care stau la baza tulburărilor mentale.

RomaniaTV

Casa de vacanță a lui Cristi Borcea, de la Sinaia, distrusă de furtuna APOCALIPTICĂ. Curtea arată ca după bombardamente: Șapte pomi ai pe casă, ca să știi

Observatornews.ro

O româncă studentă în Olanda spune ce i-a lipsit la școala din România: "A fost înspăimântător"

De ce o copilărie fericită nu te protejează de problemele de sănătate mintală?

Rezultatele cercetării au fost mixte: experiențele negative din copilărie se pot manifesta într-adevăr ca anxietate sau alte tulburări de sănătate mintală mai târziu, în viață, dar absența unor astfel de experiențe nu garantează că veți fi eliberat de problemele psihologice ulterioare, spun oamenii de știință.

20:21, 03 Jul 2025

Secretul unei minți ascuțite? Leon Dănăilă dezvăluie câți pași faci greșit în fiecare zi!

„Această cercetare arată că condițiile de sănătate mintală nu sunt determinate numai de evenimentele din viața timpurie. Un copil care este crescut într-o casă fericită, ar putea să crească și să aibă o tulburare de sănătate mintală”, explică psihologul evoluționist Bianca Kahl de la Universitatea din Australia de Sud.

Acest lucru poate suna ca un rezultat evident, dar este o cercetare importantă care ajută la descompunerea stigmatizării că problemele de sănătate mintală apar doar la unele persoane.

În studiu, Kahl și colegii cercetători au chestionat 343 de participanți despre familia și educația lor, despre natura traiectoriei lor de dezvoltare, sănătatea mintală, bunăstarea generală și natura relațiilor.

„Studiul a vizat în mod special să exploreze dacă trăsăturile istoriei vieții au fost asociate cu un factor general al psihopatologiei sau dacă acestea ar putea prezice, de asemenea, grupuri specifice de simptome”, explică autorii în lucrarea lor.

În acest context, trăsăturile istoriei vieții fac parte din ceea ce se numește teoria istoriei vieții – un cadru de analiză a modului în care diferite tipuri de strategii de viață ar putea influența tiparele și experiențele prin care trec oamenii în timp.

Într-un sens foarte simplificat, strategiile de istorie a vieții pot fi caracterizate ca rapide sau lente, cele rapide semnificând adesea impulsivitate și orientare spre luarea deciziilor, spre deosebire de trăsăturile lente, care reflectă luarea deciziilor mai deliberată, orientată spre viitor și comportament.

Strategiile de viață rapide sau lente

Ceea ce Kahl și echipa ei au vrut să analizeze a fost dacă strategiile de viață rapide sau lente au fost predictive pentru un „factor p” general, reprezentând un risc general sau o probabilitate de a dezvolta psihopatologie și tulburări mentale conexe, care în trecut s-au dovedit a fi legate cu strategii rapide de istorie a vieții.

„Ne-am propus să răspundem la întrebarea de cercetare: cum se diferențiază diferitele simptome ale psihopatologiei de continuumul istoriei de viață rapid-lent?”, scriu cercetătorii.

„Am emis ipoteza că atașamentul din copilărie ar modera asocierea dintre mediul de viață timpuriu și simptomele psihopatologiei, cu cei care au perceput un sprijin parental mai mare potențial tamponat de efectul durității mediului în copilărie și, la rândul său, raportând mai puține simptome ale psihopatologiei”.

În studiu, echipa a constatat că trăsăturile istoriei de viață mai rapide au fost asociate cu psihopatologia generală, dar rezultatele au arătat că unele simptome ale psihopatologiei erau de fapt asociate cu trăsăturile de istorie a vieții lente.

„Suportul părintesc perceput mai slab și statutul socio-economic mai scăzut au fost asociate cu rate mai ridicate de psihopatologie generală, la femei și respectiv la bărbați”, explică echipa.

O sănătate mintală precară

Aceste descoperiri sunt complementare lucrărilor anterioare care demonstrează o asociere între adversitatea experimentată și factorul p.

Cu toate acestea, în afara acestei asociații generale, simptomele psihopatologice au fost oarecum divizate, rezultatele arătând că sensibilitatea interpersonală și depresia au fost mai probabile pentru cei cu o strategie de istorie a vieții mai rapidă, în timp ce somatizarea și anxietatea au fost mai mari pentru persoanele cu o strategie de istorie a vieții mai lentă.

În ceea ce privește faptul că o copilărie fericită (în mod specific, sprijinul perceput al părinților) a acționat ca un fel de tampon împotriva psihopatologiei, cercetătorii au descoperit că ipoteza lor nu a fost susținută de date – sugerând că relația este mai complexă și evidențiază o direcție pentru cercetările viitoare, astfel încât să ne putem da seama ce se întâmplă cu adevărat aici.

„Bănuim că așteptările noastre cu privire la mediile noastre și capacitatea noastră de a ne adapta la scenarii în care așteptările noastre nu sunt îndeplinite, pot influența experiențele noastre de suferință”, spune Kahl.

„Dacă, în calitate de copii, învățăm cum să ne adaptăm la schimbare și învățăm cum să ne descurcăm atunci când lucrurile nu merg pe calea noastră, s-ar putea să fim într-o poziție mai bună de a răspunde stresului și altor factori de risc pentru o sănătate mintală precară”.