Consiliul Concurenței a analizat mai multe date oferite de operatorii economici din țară, Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și autoritățile publice locale, cu privire la mecanismul economic al producției și distribuției de energie termică din România și politica de subvenționare în acest domeniu, în perioada 2014-2016
Serviciul de alimentare cu energie termică face obiectul unor obligații specifice de serviciu public în scopul asigurării unui nivel ridicat al calității siguranței și accesibilității, egalității de tratament, promovării accesului universal și a drepturilor utilizatorilor.
Serviciul public de alimentare cu energie termică este supus regimului juridic al serviciilor economice de interes general și trebuie să îndeplinească mai multe cerințe fundamentale, precum continuitatea din punct de vedere calitativ și cantitativ, adaptabilitatea la cerințele consumatorilor, accesibilitatea egală și nediscriminatorie la serviciul public și transparența decizională și protecția consumatorilor. Serviciul public de alimentare cu energie termică cuprinde totalitatea activităților privind producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale sau asociațiilor de dezvoltare comunitară. Acesta are scopul de a asigura energie termică necesară încălzirii și preparării apei calde de consum pentru populație, instituții publice, obiective social-culturale și operatori economici.
Serviciul public de alimentare cu energie termică în România se realizează în sistem centralizat
Acesta se realizează prin centrale termice și centrale electrice de termoficare, care furnizează energie termică pentru un oraș, o zonă a orașului sau un cartier. În România sunt mai multe modele pentru lanțul energetic valoric al energiei termice, de la producere la consumul final de energie termică. Astfel, este sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), reprezentat de sistemele de termoficare mari, rămase în operare în orașele mari, care asigură producția, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice la consumatorii finali în sistem centralizat. Sistemul descentralizat de producție și alimentare cu energie termică, care integrează două categorii de consumatori, este un alt model de sistem de termoficare.
Cele două categorii de consumatori sunt cei care nu au acces la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, care reprezintă o pondere semnificativă a populației din România care locuiește în mediul rural, în localități sau zone izolate, îndepărtate din centrele urbane, unde sistemele de termoficare nu au fost dezvoltate și aceștia utilizează lemne de foc pentru producerea energiei termice. De asemenea, mai sunt și consumatori care au optat pentru deconectarea de la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică și consumatorii din localitățile unde sistemele centralizate de alimentare cu energie termică au dispărut și au adoptat sisteme individuale de încălzire.
Producția de energie termică a crescut, potrivit datelor analizate de Consiliul Concurenței
Din datele analizate de Consiliul Concurenței, în perioada 2014-2016, producția de energie termică a înregistrat o creștere ușoară de la 12.311.651 de Gcal în anul 2014, la 14.664.243 de Gcal în anul 2016. Potrivit Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020, actualizată pentru perioada 2011-2020, sistemele actuale de alimentare centralizată cu căldură se caracterizează prin echipamente învechite cu randamente scăzute, în special cele de cogenerare și cu pierderi mari la transport și distribuție. Starea tehnică a surselor de producere a energiei termice este una precară, 80 la sută din grupurile termoenergetice au fost instalate în perioada 1970-1980 și prezintă randamente care le pot califica doar parțial pentru cogenerare de înaltă eficiență.