Strategii de îngrijire și recuperare pentru pacienții cu demență

Demența reprezintă un termen medical folosit pentru a descrie degradarea funcțiilor cognitive. Nu este o boală specifică, ci mai degrabă un termen general care cuprinde o serie de simptome cognitive, precum pierderea memoriei, a capacității de gândire și a abilităților sociale. Boala Alzheimer reprezintă cea mai cunoscută formă de demență, fiind responsabilă pentru 60-70% din cazuri. Cu toate acestea, există și alte forme de demență, precum demența vasculară, demența cu corpuri Lewy sau demența frontotemporală. Fiecare tip de demență are caracteristici proprii și poate afecta persoanele în moduri diferite. Tratamentul pentru demență se axează pe ameliorarea simptomelor și încetinirea progresiei bolii, neexistând, deocamdată, un tratament curativ.[1] Tocmai de aceea, implementarea unor strategii eficiente de îngrijire și recuperare a persoanelor cu demență este esențială. Ce pot presupune aceste strategii vei afla mai jos!

Strategii de îngrijire a pacienților cu demență

Pentru a asigura o îngrijire eficientă a pacienților cu demență, crearea unui mediu sigur și confortabil este obligatorie. Acest lucru implică adaptarea locuinței pentru a minimiza riscul de accidente – de exemplu, prin eliminarea obstacolelor care pot duce la căderi, instalarea de mânere de susținere în locurile potrivite și asigurarea unei iluminări adecvate. Crearea unei rutine zilnice poate ajuta, de asemenea, la menținerea unui sentiment de normalitate și predictibilitate.[2]

RomaniaTV

Mihai Trăistariu, dezvăluiri despre relația cu Ioana Ignat. De ce a fost părăsit: Ne plăcea să facem dragoste în fiecare dimineaţă

Observatornews.ro

Un aliment nesănătos consumat de români în cantităţi mari s-a scumpit cel mai mult. Cutia costă acum 13 lei

Comunicarea eficientă este o altă componentă cheie a îngrijirii persoanelor cu demență. Aceasta poate fi dificilă, date fiind problemele de memorie și de înțelegere care apar în cursul bolii. Cu toate acestea, utilizarea unui limbaj simplu și direct, păstrarea contactului vizual și asigurarea că pacientul se simte înțeles și respectat pot facilita acest proces.[2]

Promovarea autonomiei și a activităților plăcute este un alt aspect crucial în îngrijirea persoanelor cu demență. Încurajarea pacientului să participe la activități care îi plac și la care se pricepe poate contribui la menținerea abilităților cognitive și la îmbunătățirea stării de spirit. De exemplu, activități precum grădinăritul, ascultarea muzicii preferate sau participarea la jocuri de societate pot avea efecte benefice. Încurajarea autonomiei, în măsura posibilului, poate ajuta, de asemenea, la menținerea stimei de sine.[2]

Menținerea unui stil de viață sănătos, inclusiv alegerea unor alimente nutritive și practicarea unei activități fizice zilnice, poate fi, de asemenea, benefică. O dietă bogată în fructe și legume, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase poate îmbunătăți sănătatea generală a pacientului și poate ajuta la gestionarea simptomelor demenței.[2]

În cele din urmă, asigurarea unei îngrijiri medicale adecvate este esențială. Managementul simptomelor demenței poate implica o combinație de medicamente și terapie non-farmacologică. Colaborarea cu echipa medicală pentru a asigura tratamentul adecvat și pentru a gestiona orice efecte secundare ale medicamentelor este crucială.[2]

Strategii de recuperare în demență

Strategiile de recuperare în cazul pacienților cu demență pot contribui în mod semnificativ la încetinirea declinului cognitiv, la îmbunătățirea calității vieții și la menținerea autonomiei persoanei afectate pentru o perioadă cât mai lungă.[3]

Intervențiile medicamentoase, deși nu pot vindeca demența, pot ajuta la gestionarea simptomelor acesteia. Stimularea cognitivă este o componentă esențială a recuperării. Activitățile de antrenament cognitiv mențin funcțiile mentale și pot încetini declinul cognitiv. Exercițiile de memorie, atenție, limbaj și orientare în spațiu pot fi realizate individual sau în grup. Terapia ocupațională, de asemenea, joacă un rol esențial în menținerea independenței persoanei cu demență, prin învățarea unor strategii compensatorii pentru efectuarea activităților zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, gătitul sau igiena personală. La fel de importante sunt însă și logopedia, terapia fizică și psihoterapia.[3]

Planul de recuperare trebuie obligatoriu să fie unul personalizat. Strategiile implementate trebuie alese în funcție de nevoile pacientului și de obiectele acestuia. Foarte important este și să se intervină cât mai devreme posibil – diagnosticul timpuriu poate îmbunătăți eficacitatea strategiilor de recuperare.[3]

Rolul familiei și al îngrijitorilor

Familia și îngrijitorii au un rol vital în îngrijirea pacienților cu demență și în implementarea strategiilor de recuperare. Ei sunt cei care se pot asigura că persoana afectată beneficiază de o alimentație sănătoasă, că își ia medicamentele la timp și că participă la activități care îi stimulează memoria și gândirea. În plus, pot contribui la crearea unui mediu sigur și confortabil pentru pacient, fapt ce poate reduce anxietatea și confuzia asociate cu demența. Suportul emoțional oferit de familie și îngrijitori este, de asemenea, esențial și poate avea un impact pozitiv asupra stării psihologice a pacientului.[1][2]

Este important de reținut că fiecare pacient cu demență este unic și va avea nevoi individuale. Strategiile de îngrijire și recuperare potrivite pot fi stabilite doar după o evaluarea atentă a particularităților fiecărui caz, iar implementarea acestora va necesita o colaborare strânsă între echipa medicală, familie și îngrijitori.

Sursa foto: Freepik

Bibliografie:

1. „What Is Dementia?”, Centers for Disease Control and Prevention, 2024, www.cdc.gov/aging/dementia/index.html. Accesat la 31 mai 2024.
2. „Tips for Caregivers and Families of People with Dementia”, Alzheimers.gov, 2024, www.alzheimers.gov/life-with-dementia/tips-caregivers. Accesat la 31 mai 2024.
3. Gupta, Anupam, et al. „Rehabilitation in Dementia”, Indian Journal of Psychological Medicine, vol. 43, no. 5_suppl, 31 Aug. 2021, pp. S37–S47, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8543618/, https://doi.org/10.1177/02537176211033316. Accesat la 31 mai 2024.