Strămoșii coronavirusului s-au ascuns în lilieci zeci de ani pana să infecteze oamenii

Strămoșii coronavirusului s-au ascuns în lilieci. Strămoșii noului coronavirus ar putea să circule în lilieci, neobservat, de zeci de ani. Și acele coronavirusuri au avut, probabil, și capacitatea de a infecta oamenii, potrivit unui nou studiu.

Pentru a înțelege de unde a apărut noul coronavirus, cunoscut sub numele de SARS-CoV-2, și modul în care s-a răspândit la oameni, oamenii de știință trebuie să urmărească istoria sa evolutivă prin genele virusului, care sunt codificate în acid ribonucleic sau ARN. Dar istoria evolutivă a SARS-CoV-2 este complicată, deoarece se cunoaște că coronavirusurile schimbă frecvent materialul genetic cu alte coronavirusuri.

RomaniaTV

Românii nu vor mai plăti cash sau cu cardul. Noua metodă de plată care va deveni obligatorie

Observatornews.ro

EXCLUSIV. România produce mai puțină energie decât consumă. Motivul pentru care prețurile facturilor nu vor scădea prea curând

Această schimbare a genelor, numită recombinare genetică, face, de asemenea, dificil pentru oamenii de știință să stabilească modul în care coronavirusul s-a răspândit mai întâi la oameni; unii cercetători propun o transmisie directă de la liliac la om, în timp ce alții presupun că a fost implicată o specie de mijloc, cum ar fi pangolinele.

În noul studiu, cercetătorii au identificat mai întâi secțiunile ARN din genomul SARS-CoV-2 care a evoluat „ca o singură piesă”, fără recombinare genetică, a declarat autorul Maciej Boni, profesor asociat de biologie la Penn State’s Center for Inffectious Disease Dynamics, potrivit livescience.com.

Strămoșii coronavirusului s-au ascuns în lilieci

Au comparat apoi aceste regiuni genetice cu cele ale coronavirusurilor similare găsite în lilieci și pangoline. Adăugând dovezi pentru a susține descoperirile anterioare, ei au descoperit că SARS-CoV-2 era cel mai strâns legat de un alt coronavirus de lilieci, cunoscut sub numele de RaTG13.

În studiile anterioare, oamenii de știință au analizat în mod specific genele responsabile pentru așa-numitul domeniu de legare a receptorilor (RBD) proteinei „spike” a coronavirusului – bucata care permite virusului să intre în receptorul ACE2 din celulele umane și să le infecteze. Cercetarea a descoperit că porțiunea RBD a proteinei spike era genetic mai asemănătoare cu un coronavirus găsit în pangoline (numit Pangolin-2019) decât în ​​cel al RaTG13. Există două explicații posibile pentru această constatare: în primul rând, faptul că virusul SARS-CoV-2 și-a evoluat capacitatea de a se răspândi la oameni în pangoline (este puțin probabil, având în vedere că SARS-CoV-2 este mai strâns legat de RaTG13 decât orice virus cunoscut la pangolin), sau în al doilea rând, că SARS-CoV-2 a dobândit acest RBD prin recombinarea cu un virus pangolin, a spus Boni.

Dovezi de recombinare în genele proteinei spice SARS-CoV-2

Dar, în noua analiză, cercetătorii nu au găsit dovezi de recombinare în genele proteinei spice SARS-CoV-2. În schimb, noile date de secvențiere genetică sugerează o a treia explicație pentru ce s-a întâmplat: Genele pentru proteina spike și, astfel, capacitatea coronavirusului de a infecta celulele umane, au fost transmise de la un strămoș comun care a dat naștere la toate cele trei coronavirusuri: SARS-CoV-2, RaTG13 și Pangolin-2019.

Autorii remarcă faptul că este încă posibil ca pangolinii „sau o altă specie până acum nedescoperită” să fi putut acționa ca o gazdă intermediară care a ajutat virusul să se răspândească la oameni. Dar „este puțin probabil”, a spus Boni. Mai degrabă, noile descoperiri sugerează că abilitatea de a se reproduce în tractul respirator superior atât la oameni cât și la pangoline a evoluat efectiv la lilieci. De la lilieci, SARS-CoV-2 s-ar fi putut răspândi direct la oameni.

Circulând zeci de ani

Cercetătorii au identificat mutații sau diferențe în nucleotide specifice – moleculele care alcătuiesc ARN-ul coronavirusului – printre diferiți viruși. Au numărat apoi numărul de mutații prezente în regiunile genomului SARS-CoV-2 care nu au fost supuse recombinării. Și știind rata estimată cu care coronavirusul se mută în fiecare an, au calculat cât timp a trecut de când cei trei s-au divergent.

Ei au descoperit că, în urmă cu peste un secol, a existat o singură linie care, în cele din urmă, ar da naștere virusurilor SARS-CoV-2, RaTG13 și Pangolin-2019. Chiar și atunci, „această linie a avut probabil toți aminoacizii necesari în situsul său de legare a receptorilor pentru a infecta celulele umane”, a spus Boni. (Aminoacizii sunt blocurile de proteine, cum ar fi proteina spike).

La acel moment, virusul Pangolin-2019 a divergent de la virusurile SARS-CoV-2 și RaTG13. Apoi, în anii ’60 -’70, această linie s-a împărțit în două, creând linia RaTG13 și linia SARS-CoV-2. Cândva între 1980 și 2013, linia RaTG13 și-a pierdut capacitatea de legare a receptorilor umani, dar SARS-CoV-2 nu a reușit.

„Linia SARS-CoV-2 a circulat în lilieci timp de 50 sau 60 de ani înainte de a sări la oameni”, a spus Boni. Aproape de sfârșitul anului 2019, „cineva a devenit foarte ghinionist” și a luat contact cu SARS-CoV-2 și asta a declanșat o pandemie.