Știați? Ele sunt cele mai rare plante din lume și se găsesc la Grădina Botanică „Anastasie Fătu”din Iași. Cum au ajuns comorile în Copou? (EXCLUSIV)

O comoară, unică în toată România, se află la Iași! Dincolo de faptul că mereu urbea a oferit numeroase exemple de evenimente și oameni care au contribuit decisiv la cultura și civilizația autohtonă, aceasta este unică și fascinantă prin faptul că are cea mai veche Grădină Botanică, fondată de Anastasie Fătu, în urmă cu 156 de ani. Acum, aceasta se întinde pe zeci de hectare, are specii unice în lume sau care au fost plantate acum mai bine de o sută de ani

Cele mai vechi specii de plante din actuala Grădină Botanică sunt 12 exemplare de Ginko Biloba și un arbore din Extremul Orient cultivat în jurul faimoaselor pagode asiatice. Ei au o vârstă de aproape 7 decenii, iar 3 dintre aceștia au ajuns să producă inclusiv semințe. Pe de altă parte, aici se află și un grup de conifere din flora Europei, a Asiei, respectiv din America de Nord și care ating vârste de aproape 70 de ani.

Stirile PROTV

Un bărbat din Ploiești a sunat la 112 pentru că doi vecini nu răspundeau la ușă. Polițiștii au făcut o descoperire năucitoare

RomaniaTV

Adriana Bahmuțeanu, luată la mișto de Honorius Prigoană. Niciodată nu a plăcut-o. ''Avem o relație de bună ziua și la revedere senzațională''

Nu a fost ușor să se aclimatizeze asemenea specii, aduse de la mii de kilometri. În Sera Turn este și un exemplar de curmal care ajunge la 90 de ani. El provine de la Serele vechii Grădini Botanice, din spatele clădirii Universității „Cuza” din Iași, de la 1922, fondată de profesorul Alexandru Popovici. De reamintit că, în zona actualului Campus „Titu Maiorescu”, este un exemplar de Ginko Biloba care are peste o sută de ani.

Despre protejarea speciilor rare de plante din colecțiile Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Pe acest plan, prof. univ. dr. Cătălin Tănase, actualul director al instituției, arată că, din cauza degradării rapide a habitatelor naturale, poluării și schimbărilor climatice, s-a accelerat ritmul de dispariție al speciilor vegetale. În procesul de conservare a acestor taxoni un rol deosebit revine grădinilor botanice, care sunt implicate în proiecte de conservare a fitodiversității mondiale.
Una dintre misiunile fundamentale ale grădinilor botanice din țara noastră este stoparea pierderii fitodiversității prin inițierea de cercetări privind posibilitățile de conservare a speciilor valoroase din flora României, în special a celor periclitate sau endemice.

„În acest context, dezvoltarea colecțiilor de plante cu importanță fitogeografică deosebită (specii rare, amenințate sau endemice) și implicit conservarea „ex situ” a acestora reprezintă un obiectiv major în strategia Grădinii Botanice din Iași, atât în contextul misiunii fundamentale de conservare a fitodiversității, cât și în dezvoltarea acestei instituții ca un centru reprezentativ de cercetare și educație pentru conservarea fitodiversității”, arată universitarul Cătălin Tănase.

În Grădina Botanică din Iași sunt cultivate peste 100 de specii încadrate în diverse categorii de vulnerabilitate

Acest deziderat este realizat fie prin utilizarea de metode și mijloace de multiplicare in vitro a speciilor cu grad ridicat de vulnerabilitate, fie prin preluarea unor eșantioane de fructe și semințe și introducerea acestora în cultură, respectiv creșterea în afara habitatului natural, intervenindu-se doar pentru crearea unor condiții care să le permită supraviețuirea. În Grădina Botanică din Iași sunt cultivate (și implicit conservate „ex situ”) peste 100 de specii încadrate în diverse categorii de vulnerabilitate (de la specii cu risc scăzut de dispariție, până la specii critic periclitate). Plantele sunt cultivate în spații exterioare, cu predilecție în secțiiile Flora și Vegetația României și Sistematică.

„Speciile selectate sunt introduse în Cartea Roșie a plantelor vasculare din România. Dianthus pratensis M. Bieb. subsp. racovitzae «Prodan» Tutin – este un taxon endemic, din familia Caryophyllaceae, denumit în onoarea marelui savant și explorator Emil Racoviță. Prezintă un areal foarte restrâns, limitat la câteva localități din județele Brăila, Galați, Ialomița, Vaslui și Iași. Aceasta este o specie perenă (popular cunoscută sub numele de garofiță), de 40-60 cm înălțime, cu 1 sau 2 flori de culoare roz sau purpuriu-roz. Crește în pajiști sărăturate din zona de câmpie. Este considerat un taxon critic periclitat în special din cauza pierderii habitatului prin supra pășunat sau schimbarea destinației terenului (desțelenirea pajiștilor sau construcții)”, detaliază prof. univ. dr. Cătălin Tănase.

În Grădina Botanică din Iași, Pallas ex Georgi a fost introdusă în anul 2017, plantele fiind obținute din semințe provenind de la indivizi din populația de la Cotu Morii, județul Iași

În Grădina Botanică din Iași, Pallas ex Georgi a fost introdusă în anul 2017, plantele fiind obținute din seminte provenind de la indivizi din populația de la Cotu Morii, județul Iași. „Bellevalia sarmatica (Pallas ex Georgi) Woronow este o specie rară din familia Liliaceae, care, în România, a fost identificată numai în partea de Sud-Est a Moldovei (câteva populații semnalate în județul Vaslui și una în județul Galați).

Este o specie care poate avea între 25 și 50 cm înălțime, în pământ prezintă un bulb, iar la suprafața solului, frunze bazale și flori liliachii. Arealul se întinde din sudul Rusiei până în estul României (la noi în țară se găsește la limita de Vest a arealului mondial). Preferă solurile uscate, întâlnindu-se în unele pajiști xerofile din zona colinară. Este o specie periclitată din cauza populațiilor cu arii restrânse, dar și reduse ca număr de indivizi. Pășunatul intensiv reprezintă o altă amenințare la adresa speciei. În Grădina Botanică din Iași a fost introdusă în anul 1989, materialul vegetal provenind din valea Crasnei, județul Vaslui”, mai completează profesorul Cătălin Tănase.

Pulsatilla vulgaris Mill. subsp. grandis (Wender.) Zämels – este o specie rară, decorativă, din familia Ranunculaceae, cu areal central-european

În centrul Europei crește în zone montane, iar spre Estul continentului preferă zonele de câmpie. În România este semnalată din localități situate în județele Galați și Iași, dar și din stațiuni din Carpații Meridionali și Occidentali.

„Este o specie perenă, ce poate atinge 45 cm înălțime, cu flori mari, campanulate, purpurii. Preferă solurile uscate. Este un taxon critic periclitat, aflat în România la limita sudică a arealului. Prezintă populații cu puțini indivizi, amenințate în special de suprapășunat. A fost introdusă în Anexa II a Directivei Habitate a Uniunii Europene, ce include specii de interes comunitar pentru a căror conservare sunt necesare desemnarea de arii speciale de protecție. În Grădina Botanică din Iași a fost introdusă în anul 2006, materialul provenind din pajiștile xerofile din împrejurimile orașului Iași”, a mai explicat prof. univ. dr. Cătălin Tănase.

Sorbus borbasii Jávorka este un arbust cu înălțimi cuprinse între 2 și 5 m, din familia Rosaceae, ornamental prin florile de culoare albă, fructele globuloase de culoare roșie și frunzele cu 1-3 perechi de lobi bazali

Sorbus borbasii Jávorka este un arbust cu înălțimi cuprinse între 2 și 5 m, din familia Rosaceae, ornamental prin florile de culoare albă, fructele globuloase de culoare roșie și frunzele cu 1-3 perechi de lobi bazali. Este o specie endemică, identificată numai în partea de Sud-Vest a României (Munții Cernei, Aninei și Mehedinți). Crește pe stânci, pe coaste pietroase sau în rariști de pădure, în special pe substrat calcaros.

„Este un taxon vulnerabil, din cauza răspândirii limitate și a populațiilor cu puțini indivizi. În Grădina Botanică din Iași specia a fost introdusă în anul 1984, materialul provenind de pe Muntele Domogled, judetul Caraș-Severin. Iris brandzae Prodan – este o specie perenă, din familia Iridaceae, denumită în onoarea unuia dintre cei mai mari botaniști români, Dimitrie Brândză, profesor de Botanică la Universitatea din Iași, fondator al Grădinii Botanice din București, care îi poartă numele.

Între 1873 și 1874 a organizat o mică gradină botanică în curtea Muzeului de Istorie Naturală din Iași. Această specie se găsește în zonele de câmpie sau colinare, prin pajiști saraturate sau rariști de pădure. Prezintă o tulpină comprimată, de până la 25 cm înălțime, frunze foarte înguste (aproximativ 2,5 mm) mai lungi decât tulpina și una-două flori albastru-purpurii”, a mai adus în vedere universitarul Cătălin Tănase.

Plante unice aduse din Asia sau America! O junglă în miniatură

Ca o dovadă a faptului că profesioniștii din Botanica ieșeană pot fi numiți „îmblânzitori de plante” stă modul în care s-a reușit aclimatizarea unor specii ce provin tocmai din îndepărtatul Orient. În cadrul serelor Grădinii Botanice sunt aproximativ 40 de specii de azalee și de camelii, plante din China sau Japonia, și care în condițiile de seră de la noi, în perioada februarie-martie a fiecărui an, au ajuns să înflorească într-o manieră deosebită.

De asemenea, în colecția instituției este și un conifer cu frunzele căzătoare, așa-numitul metasequoia. Ceea ce este interesant la acesta este faptul că, până în anii 1941-1942, era considerat o specie dispărută, găsindu-se numai în stare de fosilă în multe locuri de prin China. Desigur, punctul de atractie al Grădinii Botanice este Sera Turn. Aici sunt un curmal și un bananier. Cele două fac și fructe. Aici sunt și specii de plante exotice și carnivore, mai exact insectivore.

Istoria Grădinii Botanice „Anastasie Fătu” din Iași

Grădina Botanică din Iași a fost înființată în anul 1856, fiind prima Grădină Botanică din România, de către medicul și naturalistul Anastasie Fătu, mare patriot, filantrop și om de cultură. Amplasată pe un teren cumpărat din fonduri proprii în apropiere de Râpa Galbenă, avea să fie pentru mulți ani. Prin eforturile financiare proprii susținute de Anastasie Fătu a durat până la moartea sa (1886), după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migală de o viață s-a risipit.

Despre prima Grădină Botanică din România și întemeietorul ei Anastasie Fătu ne mai amintește astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Stimulată de interesul manifestat față de grădina lui Anastasie Fătu, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează, în 1873, o a doua Grădină Botanică în jurul sediului acestei societăți, actualmente Muzeul de Istorie Naturală. Sarcina organizării acestei noi grădini este încredințată Dr. Dimitrie Brândză, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate.

Când a avut loc amplasarea, în Copou, a Grădinii Botanice din Iași

În 1870, conducerea Universității din Iasi ia în discuție problema înființării unei grădini botanice proprii pe terenul din spatele vechii clădiri a Universității, unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină și Farmacie. În 1900, la insistențele repetate (încă din 1895) ale Prof. Al. Popovici, Universitatea cere să-i fie cedat terenul din spatele actualului Palat al Culturii pentru înființarea unei noi grădini botanice.

Pentru a satisface cerințele învățământului biologic, în 1921, Prof. Al. Popovici înființează o nouă grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universității cu suprafață de cca. 1 hectar, pe care se construiește un mic complex de sere pentru plantele tropicale. Această grădină a servit învățământului botanic ieșean timp de peste 40 ani, până în 1963-1964, când a fost mutată pe actualul amplasament din Dealul Copoului și unde echipa coordonată de prof. univ. dr. Cătălin Tănase face minuni.